vineri, 27 februarie 2009

Dureros

Alarma de incendiu a sunat la ora 4 PM în cadrul unui campus de birouri când aproape toţi angajaţii erau prezenţi la muncă (aprox 5.000 de oameni).

Aşa cum sunt cerinţele în vigoare, întreaga clădire a fost rapid evacuată, în 3 minute, şi toţi angajaţii s-au adunat afară în faţa complexului, în locurile special amenajate, aşteptând următoarele anunţuri.



Nu după mult timp, persoana responsabilă de exerciţiul de indendiu, a făcut următorul anunţ:

"Dragi colegi,

Cu sincere regrete, am fost rugat să vă anunţ că pentru mulţi dinte voi acesta va fi ultimul exerciţiu de indendiu alături de fima noastră. Datorită crizei economice şi climatului de afaceri nefavorabil, firma concediază aproape 50% din personal. Aşadar, când acest anunţ se va termina, vă rog pe toţi să intraţi înapoi în clădire. Şi dacă cardul de acces nu funcţionează, atunci înseamnă că aţi fost concediat, caz în care accesul în interiorul clădirii vă este interzis şi toate bunurile personale vă vor fi trimise prin poştă.

Firma foloseşte această metodă nouă deoarece nu dorim să blocăm serverul de e-mail cu notificarile de concediere şi mesajele de adio în număr foarte mare (mii) şi de asemenea dorim să evităm certurile şi bătăile în interiorul clădirii şi în consecinţă probleme de securitate pentru toţi angajaţii.

Sperăm că aţi avut o carieră înfloritoare alături de noi. Iar acum păşiţi înăuntru... şi mult noroc!"


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

miercuri, 25 februarie 2009

Telemarketing

Am fost sunat de Vodafone dacă vreau gratuit telefon fix mobil acasă. Poftim? Da, am auzit corect. Un telefon wireless pe o rază de 500 de metri, cu sute de minute gratuite, o nebunie.
- Doamnă, nu mă interesează.
- Aveţi 600 minute gratuite..
- Nu-mi spuneţi de gratuite, sigur mă costă ceva. Spuneţi-mi cât mă costă.
Ştiam că undeva trebuie să fie un "glitch", ştiu şi telemarketingul (am făcut şi eu aşa ceva în tinereţe hehe), deci nu mă enervez. Eram curios cât m-ar costa.
- Staţi să vă spun, puteţi să sunaţi alte Vodafone fixe..
- Nu mă intreseaza doamnă, nu cunosc pe nimeni cu Vodafone fix, spuneţi-mi cât mă costă.
- Aveţi şi 200 de minute gratuite cu alte reţele..
- Nu sun alte reţele. Dar cât mă costă să plantez animalul în casă?
- Aveţi şi nu ştiu câte sute de minute gratuite cu Romtelecom..
- Doamnă, am Romtelecom la care nu plătesc nimic, pot să sun şi în State! Spuneţi-mi cât mă costă!!
A cedat femeia, recunoaşte: 8 eur/lună. Zic:
- Şi d-aia m-aţi ţinut atâta la telefon? Pe abonamentul curent de la Vodafone (la care vreţi să-mi puneţi fix) plătesc abonamentul de 24 de Roni cu tot cu TVA şi am minute gratuite cu cine mă interesează; îmi daţi 600 de minute gratuite nefolositoare pentru 40 de Roni în plus? Dvs. realizaţi ce îmi propuneţi?
- Stimate domn, ..
- Doamnă, dacă v-aş propune aşa ceva, dvs. aţi accepta?
- Păi..
- Exact. Deci nu mă interesează, aşa cum v-am spus de la început, la revedere.
- Dar domnu', staţi puţin, puteţi să recomandaţi şi la alţii treaba asta? Vă rog?


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Prietena mea

Prietena mea
-- compunere clasa a VIII-a --

Prietena mea este extraterestră. Nu ştiu cum o cheamă, dar are un nume frumos. E verde şi are un singur picior. Un ochi şi două degete. E verde. Nu are păr, dar e urâtă. Ea învaţă acum la Liceul Extragalactic de Parapsihologie Industrială. N-are prieteni dar are doi taţi, trei mame şi un tutore. Mănâncă urât şi sforăie, dar ştie să doarmă în cada din baie. Ieri mi-a arătat o hologramă de familie. Azi îmi arată o hologramă a liceului. Mâine îmi va arăta cum pleacă. Îmi pare rău că pleacă animalul. De câte ori îi zic animal, se supără şi mănâncă pereţii. Ieri mi-a spart paharele din bucătărie. Alaltăieri a muşcat robinetul din baie. Perdelele le-a rupt mai demult. Prietena mea se enervează des. E verde şi urâtă. Prietena mea e extraterestră. Prietena mea mă iubeşte. E extraterestră.

Digital Elf
1995




Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

marți, 24 februarie 2009

Negru bacovian

Intotdeauna am fost fascinat de case. De alea vechi. Cu ferestre opace, astupate, din care nu se intrezareste noaptea nici o lumina. Ce este dincolo? Cine traieste acolo? Ce face acum?

Am trecut aseara pe la 9 prin curtea spitalului de pneumologie. Noapte. Intuneric. Liniste. Sinistru. Parca erai rupt de realitate. Copacii nemiscati, niste pete de umbra in intuneric. Noroiul patruns pe asfalt, balti cascate descurajant si bare vechi de oprire a circulatiei inexistente. O scara metalica abrupta, din filme de groaza, o rampa sinistra care aluneca dubios spre subsol, intr-un intuneric si mai negru. Lipsea haita de caini infometati care sa te intinda pe asfaltul crapat.

Aripa centrala a spitalului, cu un singur etaj, cateva geamuri slab iluminate si goale. Dincolo de geamuri, stiam ca sunt TBC-isti, Non-TBC-isti, terapie intensiva, chirurgie toracica, doctori epuizati si asistente frustrate, dar nu se zarea nici o miscare. Lumina bolnavicioasa, galbena si slaba, nemiscata, descurajanta, sinistra. Dincolo de geamuri durere, oboseala, agonie, disperare, neliniste, asteptare.

In fata gardul. Inalt, gri, betonat, ca de puscarie. Opreste tot zgomotul, toata lumina, dar dincolo de el e forfota tramvaielor, a masinilor, speranta, viata, eliberarea de dureri si deznadejdi.

Pe aleea lunga, ce ocolea cladirea principala, ma gandeam cand o fi fost construite toate si de ce. Nu stiam istoria spitalului, istoria si destinatia cladirilor. Cineva facuse acum cativa zeci de ani planuri, desenase alei, trasase scari, usi si ferestre. Aici, bucatarie. Aici, birou. Aici... ce? Pe dreapta o cladire atipica spitalului, un fel de casa. Stil brancovenesc. Intrare boltita, fronton inalt, acoperis abrupt in patru ape. Ferestre mici si negre; fara usi, fara intrari, fara viata. O cladire parasita. Ce era dincolo de zidurile groase? Ce ascundeau geamurile oarbe? Daca as fi reusit sa privesc pe dupa ziduri, ce as fi vazut? Praf? Intuneric? Mobila veche? Fusese construita sa locuiasca cineva acolo? Cine? Constructia era evident diferita de restul cladirilor. Ce scop putea avea initial? Si de ce ajunsese in degradare?

Am ajuns la poarta. Am salutat saracul om care statea de paza bucuros ca vedea si el o fata umana, alba, care nu il ignora ca pe o statuie. In fata portii, am intins piciorul sa trec pragul. M-am miscat in reluare, vedeam piciorul incet-incet cum se indrepta catre prag, totul incremenise, timpul parca se oprise in loc. Cand am trecut pragul, am fost lovit dintr-o data de viteza, de lumina, de vant, de forfota, galagie, rasete, scrasnet de frane, zanganit de tramvai gonind pe sine stirbe, injuraturi si miros de praf. Am tras aer adanc in plamani; nu-mi mai aminteam nimic de dincolo de poarta...


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Acum ii pare rau




Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

luni, 23 februarie 2009

Am primit azi de vreo 6 ori pe mail bancul urmator, asa ca tre sa-l dau si eu mai departe:

Se casatoreste o blonda din Iasi cu Sir John. Ajunsa in Anglia, dupa ceva vreme trimite scrisori acasa.

Dragii mei,

Sa va povestesc cate ceva despri mini si despri she fac eu paici.
Luni: Mergem la teatru, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.
Marti: Mergem la opera, sotul meu are acolo o logie, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.
Miercuri: Mergem la meci, si acolo sotul meu are o logie, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.
Joi: Mergem la cumparaturi, sotul meu imi cumpara di toate, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.
Vineri: Organizam seri caritabile, vin toti prietenii sotului meu, sotul meu are foarte multi prieteni, doneaza foarte multi bani, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.
Sambata: Ni plimbam, vizitam, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.
Duminica: Facem barbekiu, vin si prietenii sotului meu, ne facem cadouri reciproc, esti foarti frumos, sotul meu are foarte multi bani, sotul meu are di toate, nu ni plictisim di loc.

Cu drag,

Marisica

PS: Mi-i dor di pula ca di mama.



Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Virati brusc la ..

Mă amuză teribil doamna Ioana din IGo-urile GPS-ilor. Am pus Ioana, evident, nu Mihai, că sunt bărbat. Dar la curbe, Ioana îmi zice: "La următoarea intersecţie, viraţi brusc la dreapta".

Cum vine asta, "viraţi brusc la dreapta"? Cu frâna de mână? Adică înainte de curbă iei viteză, aşa mai mare, şi când ajungi la curbă apeşi brusc frâna de picior, tragi tare de volan şi tragi frâna de mână? Deci ne învaţă la curse, fraţilor. Nascar.

Lasă că mai târziu, te mai moderează un pic: "La următoarea intersecţie, viraţi usooor la stânga".

Simpatic.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

duminică, 22 februarie 2009

Concurs Inka - Proba a patra

Concurs Inka - Proba a patra
Completaţi textul următor, folosind următorii termeni: senzaţie, nemulţumit, sud, dealuri, bărbat, zâmbet, pârâu, prietenă, certitudine, kilometru, utopii, mistic, zonă.

"După ce mi-am revenit din ameţeală, mi-am dat seama că mă aflam din nou la cascade. În faţa mea, pe o stâncă, zăcea rucsacul, exact unde îl lăsasem mai devreme. M-am uitat în jur. Nici urmă de Will. Ce se întâmplase oare cu el? Unde era acum?

Trecuse mai bine de o oră - după ceasul meu - de când...."
vorbisem cu Will. Aveam o senzaţie stranie, că trecusem printr-o bulă temporală. Încercam să mă dezmeticesc, să înţeleg ce se întâmplase. M-am uitat înspre sud, spre dealuri, de unde venisem cu o oră în urmă. Am zărit silueta unui bărbat, cocoţat în vârful dealului ca un copac singuratic. Am mijit ochii, încercând să-i desluşesc fizionomia, îmi părea cunoscut. Se vedea mic, departe, însă faţa îi lumina ca un zâmbet prietenos. M-am întins către rucsac după binoclu. Când m-am uitat iar către vârful dealului, silueta dispăruse. Nu semăna cu Will. Cine o fi fost? Mai de dimineaţă, la pârâu, ne întâlnisem cu o prietenă de-a lui Will, era cu o gaşcă de băieţi. Parcă unul dintre ei aducea cu silueta zărită adineauri.

M-am scuturat ca de o povară, se făcea târziu şi Will dispăruse de lângă mine. Aveam o singură certitudine, mai jos de cascade, la un kilometru şi ceva, era cabana din Pădurea Veselă cu alune, zâne, elfi şi copăcei unde trebuia să ajungem până să se lase seara. Gândeam că Will o luase înainte. Alte scenarii îmi veneau în minte, toate utopii. Le-am ignorat; şi eu m-aş fi dus înainte dacă aş fi fost în locul lui Will, mai ales că la picioare începuse să se întreţese o ceaţă rară, albicioasă şi moale, cu iz de mistic şi legende antice.

Am înşfăcat rucsacul, am sărit 2-3 stânci şi am dispărut rapid din zonă.



Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

joi, 19 februarie 2009

Concurs Inka - Proba a doua

Proba a doua
"Şi pentru că mai este foarte puţin timp până când voi împlini 21 de ani, m-am gândit să realizez această probă drăgălaşă pentru voi. Sigur că este mult mai simplă decât cea de ieri. În ce constă? păi. Jocul se numeşte 21 de cuvinte. Substantive. Care v-au marcat viaţa până în prezent, sau care vă caracterizează şi vă plac. Atenţie să nu folosiţi adjective şi nici verbe!!! Subliniez."
- Concurs Inka

Minge. Morişcă. Surori. Blocuri. Copilărie. Tată. Şah. Compuneri. Profesoară. Liceu. Chiul. Distracţie. Îndrăgosteală. Căsătorie. Bucurie. Fetiţă. Muncă. Oboseală. Televizor. Internet. Bere.

Şi aşa m-am făcut eu mare...


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

miercuri, 18 februarie 2009

Concurs Inka - Proba întâi

Imi pare rau ca sunt prins de cateva zile cu bunica-mea in vizita fortata la mine pentru investigatii medicale (sanse mari de cancer pulmonar) si nu pot sta pe placul meu sa scriu vrute si nevrute. Voi fi practic ca de obicei si voi scrie scurt si rapid, ceea ce nu iese din regulamentul concursului Inka. Sorry insa de lipsa diacriticelor :( ...

Proba întâi
Avionul cu care trebuia să ajungi la mătuşa ta din Hawaii s-a prăbuşit în Oceanul Pacific. Tu eşti singurul supravieţuitor. Eşti rănit, dar mai este puţin până la mal, unde se află o insuliţă. Nu ai nicio cale de comunicaţie, iar populaţie nu există. Nu ai acoperiş, nu ai mâncare, nu ai nimic. Ce faci? scrie în minim 5 enunţuri cum ai putea să supravieţuieşti până când cineva va afla de accident. Este posibil să dureze ceva...

Concurs Inka


A. Ce se da:
Deci ma aflu in rahat. Naufragiat, in apa, ranit. Naspa.

B. Ce se cere:
Supravietuire pana la recuperare.

C. Rezolvare in minim 5 enunturi:

ENUNTUL 1: OUT
In primul rand, trebuie sa ies din apa. Sunt ranit, si din cate stiu, Pacificul este plin de rechini, caracatite uriase si alte "rapitoare". Chiar daca nu e, s-ar putea sa fie, nu stii. Mai bine pe uscat decat in apa, mai ales ca se da ca mai este putin pana la mal. Prima sansa de supravietuire este sa ies din apa. Deci, "out".

Comentariu:
Ce stiu despre zona? Sunt putine insule si atoluri in jurul arhipelagului Hawaii (National Geographic si Discovery sa traiasca), din care toate sunt muntoase, de origine vulcanica. Parca in zona este un climat tropical, zona insulelor Hawaii cunoscand multe uragane. Acum n-o veni uraganul chiar cand m-am gasit sa naufragiez eu acolo...

ENUNTUL 2: SOS
In speranta ca zona este sub trafic intens de avioane catre si dinspre insulele Hawaii, incerc sa scriu pe plaja cu pietre si crengi, S.O.S., PLS HELP, LOST, WRECK, si alte asemenea indicii vazut prin filme (ca LOST de exemplu).

ENUNTUL 3: FUMUL
Incerc sa fac focul, ca in preistorie sau modern daca am avut sansa de a recupera ceva folositor din ramasitele naufragiului, intr-o zona mai inalta sau chiar langa plaja, in speranta ca fumul va atrage atentia.

ENUNTUL 4: RANA
Incerc pe cat posibil sa-mi oblojesc rana/ranile.

ENUNTUL 5: HRANA, APA
Dupa aceea incerc sa gasesc ceva radacinoase sau fructe bune de mancat.
Incerc sa produc apa potabila, aducandu-mi aminte proceduri adecvate vazute prin emisiuni educative. Din cate stiu, corpul poate rezista 3 saptamani fara hrana solida, dar fara apa potabila mai mult de 3 zile nu. Si apa marii mai rau face. Ca orice regula, cele 3 zile fara apa pot ajunge si la 8-9-10 zile, dar pun si eu raul inainte ca n-oi fi eu SUPRAVIETUITORUL acela de pe urma caruia se scrie o carte.

ENUNTUL 6: ADAPOSTUL
Incerc sa incropesc un adapost pentru noapte, frig, ploaie, soare.

ENUNTUL 7: SPERANTA
Ca in orice situatie critica, omul isi aduce aminte brusc de Dumnezeu. Ca exista si ca face minuni. Cand ai terminat tot ce puteai face si acum poti doar sa mai astepti, speranta pe care ti-o da ideea de Dumnezeu te face sa ridici ochii catre cer si sa implori: "Doamne, ajuta-ma!". Daca scapi, zici: "Mare este Dumnezeu asta". Daca nu scapi, ceilalti zic: "Daca n-a vrut Dumnezeu...". Scrutezi cerul, scrutezi orizontul, si te intrebi: "Do you feel lucky today... punk?".

Si astepti. Intretii focul, bei apa, dormi. Si te rogi. Si in final, tot ce vrea Dumnezeu se intampla...



Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

marți, 17 februarie 2009

Baba şi mitraliera

Ascultă la mine.. Decât să înveţi o babă să umble cu telefonul mobil, mai bine te împuşti în picior...


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

marți, 10 februarie 2009

Ham-ham-hamfost o data ca niciodata

M-am uimit cât de repede pot creşte câinii. Precum Făt-Frumos din poveste, care creştea într-un an cât alţii în zece (de-aia a şi murit la vârsta de 10 ani), o şleahtă de 6 câini a crescut peste noapte în faţa blocului. Băi dar ştii cât de mari şi sănătoşi? Mari, cu gâtul gros, pieptoşi, sănătoşi, bine hrăniţi, spălaţi şi cu atitudine făloasă. Ce mai, de poveste. Doar că de rasă europeană, adică nu aveau pedigree-ul la ei. Seara nu era nici unul, dimineaţa erau 6 gata mari şi frumoşi.

Trei zile le-a luat minunăţiilor să se acomodeze cu obiceiurile locurilor. Şi când s-au obişnuit, şi-au intrat în pâine. Cum? Simplu:

Câinele: mamifer carnivor.
Regn: Animalia.
Încrengătură: Chordata.
Subîncrengătură: Vertebrata.
Clasă: Mammalia.
Ordin: Carnivoră.
Familie: Canidae.
Gen: Canis.
Specie: C. lupus.
Subspecie: familiaris.

Gata, am înţeles perfect despre ce e vorba. Înseamnă animale de companie a oamenilor. Adică pe lângă muncă, câinele tre să păzească gospodăria omului.

Spiritul ancestral şopteşte câinelui ce trebuie să facă, îi face chemarea străbunilor: păzeşte... păzeşte.. păzeşte...

Şi ei păzeşte. Omule dar păzeşte cu exces de zel! 3 nopţi toată trupa de 6 canidae chordate (adică futuţii de javre) latră cu îndârjire de seara de la 9 până dimineaţa la 2. Dar cu hămăială sub geamul blocului de se aude şi prin termopanul închis. Prima noapte hai c-o fi fost o maşină... A doua, o fi fost un alt câine ne-la-locul lui.. A treia noapte deja se dădeau lupte sângeroase. Pare-se prinseseră o pisică sub o maşină şi grumazele mai bine hrănite ca mine nu încăpeau să ajungă boturile până la ghietul animal hăituit...

Am ieşit pe geam. Ca şi alţii. S-a dat cu pietre. Cu roşii. Cu borcane. Cu petarde. NIMIC! Hămăiala exaspera un cartier întreg, continuu, fără obosire. O hămăială organizată, ca un cor, pe voci: acum lătra ăla gros, răguşit (probabil şeful) şi rar, după aia imediat un tânăr aspirant la şef de haită, percutant ca sodomizarea lui Victor Petrini, şi pe lângă ei printre lătrături ceilalţi pişicheri cu hămăieli scurte şi rapide de susţinere. Temeinic, hotărât, perseverent, cu simţ de răspundere, dar fără şanse vizibile de încetare, deja dat în rutină.

Am băgat două degete în gură şi am fluierat puternic şi scurt. Nu mai rezistam. Minune! Toţi 6 s-au oprit din lătrat intorcandu-şi capetele spre mine. Tăcere! Linişte! Uau.......

Se aude din vecini "bravo bă" şi se închid geamurile. Însemna că nu sunt singurul treaz la 2 şi cu capsa pusă.

Minunile ştiam că durează 3 zile. A noastră a durat 20 de secunde. Atât a fost linişte. Ăla răguşitu' de respira greu, îl ştii, nu era ta-su mă... a dat tonul iar. Pare-mi-se că-i întrerupsesem din ceva important. Şi-au reluat hămăielile de unde rămăseseră. F*cking sh*t!

Eeeee.. deschide nene calculatorul, internet explorer, google, "hingheri sector 6". Nimic. Nu există. E ceva, dar nu-s hingheri. Se cheamă Administraţia pentru Protecţia Animalelor. Dar au protecţia animalelor până la orele 16. Iar câinii mei au treabă numai după orele 21. Naşpa.

Am deschis iar geamul, şi am început să sudui tare, să mă audă. Nimic spectaculos, obişnuit, că-mi bag p şi mi-o scot prin toate găurile lor şi că îi f şi pe ei şi pe babele care le dau de mâncare şi pe tot neamul lor. Eeeeeeee când am pomenit de neamul lor, cred că i-am atins la coarda sensibilă, cred că ştiau că n-au pedigree-ul la ei că au început să se retragă unul câte unul, ştergând-o englezeşte cu mucles din gleznă. Rămăsese doar ăla răguşitu', pe baricade, lătra şi el aşa, într-o doară, fără ritm, fără noimă, cred că era surd şi nu-şi dăduse seama că ceilalţi au şters-o. În mintea mea zic, hai mă că nu e aşa rău, dacă a rămas numai unul, şi ăla răguşit, închid geamul şi nu-l mai aud. Mai sunt şi obosit, şi nervos, adorm imediat, numai să nu înceapă ăilalţi să latre iar.

Dar cu o ultimă sforţare, am mai făcut o încercare: "bă tu ce morţii mă-tii mai latri ca boul, vrei să-ţi iau gâtul?!". Băi sunt destepţi câinii ăştia, man, că a încetat brusc şi ăla să mai latre.

Victorie! S-a lăsat liniştea în cartier...

De două nopţi nu se mai aude nici un câine. Cred că vreun om de bine le-a făcut felul. Mai sunt unul-doi, dar destul de speriaţi. Se vede că nu mai au viteză, fiind singuri. Nu mai au tupeu. Sau or sta cu căcatul la cur să n-o mierleasca şi ei.

Să nu vă fie milă de ei. Să vă fie milă de noi. Câinii vagabonzi nu ar trebui să existe, conceptual. Sunt o infecţie, ca şobolanii, ca puricii, ca ţânţarii. De şobolani de ce nu îi e milă nimănui? De ce nu ţipă nimeni că "libertate şobolanilor, e şi ei nişte suflete şi trebuie să mănâncă şi gura lor ceva"? Păi dacă e să luptăm pentru animale, atunci hai să luptăm şi pentru muşte şi ţânţari! Că şi ele sunt fiinţe vii. Şi şoarecii. Hai să ţinem haită de şobolani la bloc, să le ducem de mâncare şi să-i mângâiem când trecem pe lângă ei "voai ce drăgălaşi sunt"... Ia tu unul din ăla în casă, spală-l, dă-i să mănânce, pune-i lesa şi ieşi cu el la plimbare.

Hai lasă, bine că s-a terminat.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

luni, 9 februarie 2009

Pericol de buşeală

Băi, nu mai parca şi tu aşa aiurea, mai ales la ieşire şi intrare, că e pericol de.. buşeală.


Bine că e la locul potrivit la momentul potrivit asiguratorul potrivit.. că cine ştie, poate îţi trebuie un CASCO.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Cur cu beu

Pe fundalul crizei financiare (în care eu nu cred, pentru că văd aglomeraţia de cumpărători de haine şi pantofi şi dulciuri care târâie după ei sacoşe uriaşe pline ochi şi căruţuri pline de băuturi care dau pe afară) oare să se întrezărească o şansă? Luminiţa de la capătul tunelului nu s-a reaprins încă, dar oare Doamne-Doamne ne dă în alt fel semne precum că vin vremuri mai bune?


Duminică după-amiază semnul s-a arătat Bucureştiului. Mulţimea de oameni ieşiţi la cumpărături s-a bucurat de minunăţia de pe cer, parcă încărcându-se de spiritualitate şi energie.. parcă toţi au devenit mai buni, mai umani, mai altruişti..

"Brâul Maicii Domnului", "Ştergarul Cerului", "Podul Soarelui", cunoaşte multe tradiţii în folclorul românesc: că cine bea din apa curcubeului trăieşte toată viaţa :)) sau că piatra de la piciorul curcubeului îi poartă noroc lui şi generaţiilor lui, sau că la piciorul lui se află o comoară nepreţuită...

Să fie aşa? La piciorul din stânga se află o clădire de ... cumpărături!

Să fie oare Carrefour salvarea noastră din criză?

Un semn divin? sau doar "un fenomen optic şi meteorologic care se manifestă prin apariţia pe cer a unui spectru de forma unui arc colorat atunci cînd lumina soarelui se refractă în picăturile de apă din atmosferă. De cele mai multe ori curcubeul se observă după ploaie, cînd soarele este apropiat de orizont" ?



Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

luni, 2 februarie 2009

Cinebank

Ce înseamnă lipsa acţiunilor de marketing.. înseamnă să nu ştie lumea de tine.

cinebank.ro.

De 2 ani există în România dispensere non-stop de filme pe DVD: cinebank.ro/locations.php, pentru numai 3 lei pe zi. Am văzut în Elveţia acum câţiva ani, speram să apară aşa grozăvie şi la noi. E, iote că de 2 ani există!

Adică te trezeşti noaptea, pe la 2, pe la 3, nu contează, că nu ai somn, aşa că faci o plimbare pe jos până la unul din cele 7 dispensere din Bucureşti, bagi cartela, scoţi filmul, mergi acasă şi te culci. Mâine când vii de la servici, te opreşti pe acolo, nu contează ora că e non-stop, şi bagi dvd-ul la loc şi-ţi ia banii.

Nu trebuie să te duci tu să-ţi faci abonamentul, ţi-l faci pe net, online, şi în 2 ore îţi vine omul acasă cu cardul. Sunt 3 carduri, cu 3 sume de abonament, îţi poţi pune 20 de lei, sau 50 de lei, sau 100 de lei pe card, care îţi ajung de 6, 16 sau 33 filme.

Cârcotaşii, "românii" de fel, zice că e naşpa, că trage filmele de pe internet "free", nu are nevoie să deie bani pe iele.

Dar acum, serios, că te controlează ăştia şi-n cur, şi-n mail, şi-n internet, şi-n semese, parcă e mai convenabil să dai 3 lei pe un film şi stai liniştit în casă să-ţi relaxezi organismul...

Eu unul, mă duc. Ăsta e avantajul, că e ca la bancomat, e afară, e non-stop, chiar dacă magazinul este închis.

Deci, ţine minte trei cuvinte: cinebank.ro.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all