vineri, 31 iulie 2009

Ce copac e?

Peste tot prin Bucureşti am observat copaci ca ăsta:

M-am lovit în creştetul capului de nişte făsui d-ăştia care sunt tari şi grei ca dracu'.

Cum se numeşte copacul? Ştie careva?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

joi, 30 iulie 2009

Cum am fost azi cu tramvaiul

Mi-am lăsat şi eu azi ca tot omul maşina la revizie. Revizie importantă, kilometri mulţi, n-aveam ce face, a trebuit, am făcut-o. Am lăsat maşina de dimineaţă la prima oră în service, ducându-mă la muncă urmând ca seara, înainte de închidere, să mi-o iau (maşina).

Ca atare, am lăsat maşina în service, "la revedere" "la revedere" "o zi bună" "asemenea", şi uită-te de pe trotuar încotro. Chiar? Încotro? Îmi bătea vântul din spate, m-a îmbrăţişat tandru o pungă rătăcită de Cora (la 1 leu), dacă n-ar fi fost caniculă să mor de nu m-aş fi simţit ca fetiţa cu chibrituri. Singur, într-un mediu ostil, fără protecţia divină a maşinii, acea extensie indispensabilă a fiinţei mele, fără de care m-am simţit gol puşcă.

Speriat de camioane brutale, de claxoane în viteză, praf în gură şi pietricele în ochelari, am încercat să mă dezmeticesc şi să mă îndrept către undeva. Adrenalină, frate: încotro s-o apuc? Cum ajung eu la servici? Care e la mama dracu' şi eu în afară de traseele cu maşina habar n-am cum ce şi pe unde să o iau. M-am cules repede, şi mi-am făcut traseul mintal: autobuzul 368 chiar de acolo de la capăt pentru 5 staţii, tramvaiul 41 până la capăt (vreo 25 de minute), după care un alt autobuz pentru 2 staţii măreţe. Wow, am gândit. O adevărată aventură. Parcă plecam în excursie.

Primul şoc a fost când a trebuit să cumpăr biletele: 6 bilete, 7 lei 80. Cââât? Da, frate, 78 de mii. Păi nu mă costă omleta la micul dejun cât dau pe un drum-întors la servici. Şi ziceam că e lux cu maşina.. Care, mă, că te costă mai mult să mergi cu compatrioţii, la grămadă.

Am luat primul autobuz, a venit repede, frumos, curat, aer condiţionat.. Da, man, AER CONDIŢIONAT!! Frăţioare, de când n-am mai mers eu cu RATB-ul. Nu mi-am dat seama că s-au îmbunătăţit condiţiile atât de mult. Zic, hai că e uşor, o să fie parfum.

Şi parfum a fost. În tramvai singurul parfum pe care l-am mirosit a fost al meu. Ce am mirosit de la ceilalţi era halenă şi transpiraţie. Omule, ţi se întoarce stomacul pe dos. Şi la prima vedere, nu pare. Te uiţi aşa printre călători, nu par morţi. Şi totuşi căldura îi împute. Noroc că am găsit un loc lângă geam, un gemuleţ mic-mic-mic crăpat 3 centimetri. Atât se deschide din construcţie. Dacă tramvaiul ar fi fost făcut pe timpul celui de-al doilea război mondial, aş fi zis că scopul lui era gazarea. Dar părea nou. Nu totuşi atât de nou încât să aibe aer condiţionat. Am halit rapid o pastilă de gumă, din aia tare, ca să-mi amorţească pentru câteva minute nasul.

Hai că măcar nu era aglomerat. Se stătea în picioare, ce-i drept, dar nu era aglomeraţia aia să te înghesuie şi să te strivească.

..până la prima staţie. Acolo au năvălit suficienţi oameni de pe peron încât ce am zis mai devreme s-a întâmplat. Unde au avut loc sutele alea de oameni pe peron, nu-mi dau seama. Cum au încăput toţi în tramvai în timp record, iar nu pot realiza. Parcă atunci când s-au deschis uşile vidul i-a aspirat pe toţi deodată sus în tramvai. Cred că cei care voiseră să coboare nu mai apucaseră. În câteva secunde eram flancat de două .. doamne .. corpolente. Extrem .. de corpolente. Cu parfum subtil de ciorbă şi leuştean.

Jilave, cu rochiile prinse între fese, arătându-le lasciv formele generoase, gâfâind fierbinte şi legănându-se ca găinile să-şi facă culcuş. Vroiam să le zic, nu vă aranjaţi prea bine că o să cobor...

Cea din spate deja îmi pusese două ţâţe enorme pe spate. Fierbinţi, transpirate, mişcate ritmic de respiraţia agitată de luptele duse la urcare. Şi statul în picioare e o artă, trebuie să ştii să-ţi alegi locul potrivit ca să nu fii afectat prea tare de înghesuială. Burta nu i-o simţeam, că ţâţele erau prea mari.

Cea din faţă se întorsese cu spatele la mine. Greşeală fatală. Dânsa avea fundul atât de mare că spatele ei - norocul meu - nu era lipit de mine. Aşa puteam şi eu să respir cumva şi să mă las câte puţin în faţă ca să mai dezlipesc cămaşa udă de pe spate.

Şi dă-i în faţă să mă răcoresc la spate, dă-i la loc în spate să pot să respir. Orgie. Deci dacă s-ar fi uitat careva din afară, ar fi zis că fac sex cu amândouă. Visul meu de-o viaţă, să fiu posedat de două planturoase în loc public. Chiar mă gândeam dacă ele realizează ceva din toate astea, când, s-au deschis iar uşile şi s-a urcat atât de multă lume încât mi s-a oprit răsuflarea. Cred că sardinele în conserve stau mult mai lejer şi respiră aer mult mai curat.

Mi-am amintit pe loc testul acela vechi de inteligenţă, în care tu eşti şoferul unui autobuz şi ai 10 pasageri, la prima staţie coboară 5 urcă 3, la următoarea coboară 1 urcă 4, coboară 9 urcă 3, coboară 2 urcă 7, câţi ani are şoferul. La mine în tramvai era: nu coboară nimeni urcă 200, nu coboară nimeni mai urcă 100, nu coboară nimeni mai urcă 300, câte staţii îţi poţi ţine respiraţia de cele două tone kilo-forţă de pe plămâni.

Noroc că nu departe, la câţiva centimetri de mine, un tânăr asculta la două bobiţe din alea de căşti Metallica. M-am uitat, invers nu şi le pusese, cu bureţii în afară. Erau bine. Dar atât de tare se auzeau, încât parcă aveam eu căştile în urechi. Ce-o fi fost în urechile bietului băiat? Încercam să-mi imaginez urechile pline de ceara lichefiată de căldură făcând valuri în ritmul muzicii.

Victorie! La un moment dat s-a aerisit tramvaiul. Coborâse lume! Acum spaţiul dintre 2 oameni care stăteau în picioare era de un om! Adică unul în picioare, unul coborât din tramvai, unul în picioare, unul coborât din tramvai.

Coborâseră şi voluptoasele partenerele mele de sex virtual tramvaic, lăsându-mă neterminat. Şi nici nu mai aveam mult, 2 maxim 3 staţii şi terminam şi eu.. Bugger.

Încercam să adulmec nişte aer proaspăt încins de afară pe crăpătura de gemuleţ, zicându-mi că a fost chiar foarte interesant.. mă gândeam că uite bre ce chestie n-am văzut cerşetori. Asta mai lipsea, să intre o putoare din aia de îţi lăcrimează ochii şi îţi pârjoleşte părul din nas.

..când a apărut EL, Copilul. Cântând frumos, cu voce tremurândă, nişte versuri sensibile, făcând tot tramvaiul cap-coadă dintr-o singură staţie. That was fast.. Cu picioarele negre, goale, fără maieu, cu părul răvăşit artistic şi privirea vioaie. Frumos.

..până la staţia următoare când a urcat El, Orbul. Cu ochii jucând în cap, cu clipiri dese, condus de un baston alb care îl dirija EXACT pe mijlocul culoarului, fără a-l abate un centimetru de la traseul drept. Dacă mă puneai pe mine fără să fiu băut să merg cu ochii închişi pe mijlocul tramvaiului, nu cred că mergeam aşa de bine. M-a frapat în schimb că a reuşit să facă 2 ture de bazin într-o singură staţie. Copilul făcănd într-o staţie doar un dus.

Pe de altă parte, mă gândeam eu, cum fac frate ăştia, sunt vorbiţi? de se urcă unul după altul în aceeaşi staţie? Unul coboară, celălalt urcă. Totuşi nu cred că sunt vorbiţi, pentru că cel de-al doilea nu mai strânge acelaşi bănet ca primul. Toată lumea dă la primul, mai ales că e copil, dar la al doilea deja şi-a dat măruntul, nu mai are de dat. În fine, problema lor.

M-am bucurat că cei doi nu mirosiseră. Prea tare. Am supravieţuit! Mai aveam 4-5 staţii şi eram salvat! Deja se aerisise, se mai şi golise tramvaiul, eram chiar încântat. Ce tot zice lumea că e aşa naşpa cu tramvaiul?

Ei.. e. Chiar când îmi venise optimismul, a urcat un sat întreg de cetăţeni de etnie rromă. Cred că plecaseră cu toţii din sat şi veniseră la Bucale să se dea cu tramvaiul. Trebuie să fi fost ziua lor liberă, că erau veseli şi zglobii. Cu mic, cu mare, de la bebluş cu suzetă infectă în gură şi până la înţeleptul satului cu pălărie neagră, cu femei, cu bărbaţi, toţi jegoşi, puţind, şi cu picioarele goale negre nu de la piele, ci de la mizerie. Toţi, absolut toţi, cu hainele rupte şi găurite.

Am remarcat că nu erau zgomotoşi. De obicei, vacarmul lor binecunoscut acoperă şi huruitul trenului. Dar acum.. linişte.. wow.. Spărgeau seminţe cu o rapiditate de concurs. Cranc cranc ptiu, cranc cranc ptiu, care copil cum deschidea gura să zică ceva, mă-sa îi îndesa o sămânţă şi cranc cranc ptiu, toată lumea linişte pentru o staţie, până li s-au terminat pungile de seminţe.

Atunci a început iureşul. Au început să se răspândească prin tot tramvaiul, vorbind fiecare cu fiecare, cel din spate cu cel din faţă, pe diagonală şi verticală.

Brusc, m-am trezit cu un puradel mic şi chelios între picioare. Era locul bun, la geam, în faţa unui scaun care era ocupat de o doamnă curată. S-a aşezat băietul frumos pe bara de lângă scaun, sprijinit cu umărul de curata doamnă, cu picioruşele alea drăgălaşe şi negre pe pantofii mei, scuipând seminţele pe pantalonii mei. Dă-i încolo de pantaloni că se scutură, dar mi-era de pantofi că dacă trag picioarele îmi lasă tălpile alea jegoase urme ca frânele anvelopelor pe şosea.

Noroc cu încă un copilaş drăgălaş care l-a atacat pe ăsta al meu, i-a vârât pumnul în gură şi i-a smuls seminţele gata decojite ca să le mănânce. Ăsta micu' al meu s-a ridicat şi a sărit pe frate-su să-i care pumni, moment prielnic pentru mine şi doamna care stătea pe scaun să evadăm. Când am făcut stânga-mprejur, o mătuşă de-a lu' ăla micu', că avea faţă de mătuşă, se ţinea de 2 bare de sus, răscrăcărată, cu părul de la subraţ fluturând în briza tramvaiului cu miasme divine: "Ahaaa v-am prins vrăjitoarelor". "Pardon", "pardon, mă scuzaţi vă rog", "îmi cer scuze că trebuie să cobor" şi s-a înduplecat. În momentul ăla au mai profitat încă vreo trei compatrioţi de-ai mei şi au ţâşnit pe lângă noi ca gândacii înnebuniţi noaptea în bucătărie când aprinzi lumina.

Nu era momentul să cobor, aşa că m-am deplasat două uşi mai în spate, unde duhoarea nu ajunsese complet. Mi-am tras sufletul, sprijinindu-mă pe o bară de sus. Soioasă. Când a pornit tramvaiul mi-a alunecat mâna şi nu era transpirată. Frate, cum poate o bară de sus să devină atât de uleioasă? S-a ieftinit Floriolul, dar nici într-atâta încât să dai pe bare prin tramvaie cu el. M-am simţit ca în tinereţe, când ne dădeam cu pastă de dinţi pe clanţe. Să mă şterg pe pantaloni? Aveam scuipat cu coji. Pe cămaşă nu se putea, că era abea de dimineaţă şi mai aveam multe ore până să ajung acasă. F*cking sh*t.

Capătul. În sfârşit! Am coborât mai mult dintr-un salt, îmi venea să sărut pământul pe care călcam. Dar am fost eu călcat în picioare, lovit de foştii mei colegi de suferinţă, buimaci şi căpiaţi. Solidaritatea s-a terminat pe ultima treaptă a tramvaiului.

---

Am tras adânc aer în piept. Peronul s-a golit. Am rămas în picioare, singur, până şi tramvaiul a plecat. Singur, într-un mediu ostil, fără protecţia divină a maşinii, acea extensie indispensabilă a fiinţei mele, fără de care m-am simţit gol puşcă. Mă gândeam la sutele de oameni cu care am călătorit. Ei or face zilnic acest drum? Zilnic or fi aceleaşi păţanii? Sau doar astăzi a fost o mare conspiraţie, pusă în scenă special pentru mine ca să mă înfricoşeze?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Space - the final frontier II

O altă sideraţie de-a mea, ca mare consumator de imaginaţie ştiinţifico-fantastică, se referă la deplasarea în spaţiul cosmic a navetelor în filme: toate se deplasează pe orizontală, de la stânga la dreapta şi invers. Uită-te cu atenţie la toate filmele: toate scenele filmate sunt pe orizontală.

Păi de ce toate stelele şi toate planetele sunt poziţionate de la stanga la dreapta şi invers? De ce nu sunt şi în sus? Toţi fac salturi hiper-spaţiale şi deplasări de mii de ani lumină într-un univers infinit.. de lat? Dar chiar nu are nimeni treabă în sus? Sau în jos?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

miercuri, 29 iulie 2009

Metrou în Drumul Taberei

Hoo nebunilor, nu s-a făcut metrou în Drumul Taberei! Ce săriţi aşa?

Dar proiectul cică iegzistă. Şi banii, cică iegzistă. Am citit pe Elena Udrea punct ro: Proiect Metrou - Drumul Taberei
(8 Octombrie 2008). Foarte frumos. M-am emoţionat până la lacrimi (nu vreţi să ştiţi exact ce mi s-a umplut de lacrimi). Şi mai tare m-au emoţionat cuvintele fluturând în vântul patriotico-electoral:

"Eu spun raspicat ca imediat dupa aceste alegeri ma voi bate ca lucrarile la acest metrou sa inceapa. Va fi prioritatea mea, ca in cartierul unde am locuit, sa existe inca un mijloc de transport. Voi face orice imi sta in putere pentru ca locuitorii din Drumul Taberei sa se bucure de facilitatile metroului. Magistrala 5 VA FI REALITATE! Nu va ramine proiect."

Când, doamnă, când? Că avem mare nevoie de aer. Acu' se face octombrie 2009 şi tot cum am stabilit a rămas..

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

luni, 27 iulie 2009

Extratereştrii

De ce toţi extratereştrii din filme seamănă teribil cu noi oamenii? Sunt bipezi, au două mâini, un cap foarte uman, cu doi ochi la fel ca la noi, gură şi nas, sunt femei şi bărbaţi, au haine pe ei, şi cel mai important, vorbesc engleză!

Chiar nu mai are nimeni nici o altă imaginaţie? Chiar trebuie să facem totul după chipul şi asemănarea noastră?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

duminică, 26 iulie 2009

Încălţămintei sau încălţăminţii?

Dacă zici "minte - minţii", ca în "puterea minţii", de ce nu zicem "încălţăminte -încălţăminţii"?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

vineri, 24 iulie 2009

Mi-aţi furat ţara

Nu era aşa. Nu era jungla din ziua de azi. Nu am crescut în mizerii, în răutăţi, în bătălii, în lupta pentru supravieţuire. Am avut o copilărie liniştită, am crezut că şi restul vieţii va fi la fel. Dar totul s-a schimbat. De când nu mai e nimeni la cârmuire să ne ţină în frâu, toţi au luat-o razna. Călcări în picioare, lovituri de coate, injurii, porcăieli, bătăi, scandaluri. Pe stradă, în lift, la televizor, în presă, pe bloguri. Lume rea, avidă, aleargă de nebună să prindă o pomană, să epateze în mall, în intersecţii, în club. Dau toţi peste tine, te calcă în picioare, te mint în faţă, pe la spate, te sapă, te mănâncă, numai să ajungă să ia plăcinta ta, oricât de mică.

Eu n-am crescut aşa. Nu-mi place. Nu mai e ţara pe care o ştiam. Mi-aţi furat-o şi o vreau înapoi.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

joi, 23 iulie 2009

Strange feeling

Ştii senzaţia de frustrare ca atunci când îţi tai unghiile scurt şi la ceva timp după aceea se întâmplă să ai nevoie de unghii lungi ca de pildă să-ţi scoţi un muc din nas?
Eu trăiesc această senzaţie de ani de zile...

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

miercuri, 22 iulie 2009

2 reclame faine

Nu obisnuiesc sa postez filmulete de pe youtube dar astea mi-au ramas printre reclamele favorite. Atat ingenioase cat si interesante.





Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

vineri, 17 iulie 2009

Ca să fii cool, trebuie să fii viu! - revenire

Mi-am adus aminte de acest titlu, generat de ideea lui Brightie care se referea la şoferitul responsabil. Foarte frumos.

Dar am descoperit cu surprindere că îmi plac accidentele în care moare şoferul vinovat. Evident, urăsc când mor alţi oameni fără nici o vină şi vinovatul rămâne în viaţă. Dar mă bucur că mai dispare un nenorocit de pe străzile şi aşa aglomerate. Mă bucur că treptat se purifică traficul, şi aşa se salvează mai mulţi copii şi mai mulţi oameni nevinovaţi.

Deci iresponsabililor, vă rog eu mumos din sufleţelul meu de copil, daţi-vă singuri de un copac, un stâlp, o stâncă, ce vrea pipoţica voastră, numai muriţi singuri.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

joi, 16 iulie 2009

Gustul laptelui

Ai observat că gustul pe care ţi-l lasă laptele (aici vroiam să scriu "în gură" dar m-am gândit că nu are altundeva unde să-ţi lase gust) seamănă cu cel lăsat de caşcaval?

Ai să-mi zici că "normal, pentru că sunt lactate amândouă", mersi, eu eram mai retardat şi nu ştiam decât că-mi ziceai tu acum, "vaaai ce vacă sunt, am uitat să mă prezint".

Dar întrebarea mea este: AI OBSERVAT?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

luni, 13 iulie 2009

Add to Favorites... V

soytuaire.labuat.com/
(cu sunet.. si multa inspiratie)

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

sâmbătă, 11 iulie 2009

Traducerea oraşelor pentru turiştii străini

Pentru a veni în întâmpinarea şi ajutorul turiştilor străini care vizitează România, s-a hotărât să se procedeze la traducerea în engleză a denumirilor unor localităţi din diferite zone ale ţării. Primarii sunt solicitaţi să instaleze indicatoare rutiere noi la intrarea şi ieşirea din localitate, având însemnate numele localităţii lor în ambele limbi: română şi engleză.

Şi iată traducerea în engleză a unor oraşe din România, în ordine alfabetică:

Adunaţii Copăceni - Gathered Tree People
Afumaţi - Neversober
Băicoi - Youball
Buhuşi - Boo
Buzău - Really Fat Lip
Călăraşi - Silly-dressed Folks on Horses
Ciorogârla - Nigger-River
Constanţa - The Steadiness
Dor Mărunt - Miniature Melancholy
Huşi - Shoo
Năvodari - Networkers
Oneşti - The Sincere
Piteşti - Youdohide
Satu-Mare - The Rather Roomy Rural Community
Slatina - Slut Tina
Slobozia - A Very Wrong Local Tradition
Târgu Frumos - The Aesthetically Pleasing Bazaar
Urlaţi - Gimme Some Noise
Voluntari - Town of Unpaid Assistants

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

vineri, 10 iulie 2009

Top 10 cele mai sexy personaje feminine din filmele SF

Topul meu:

Chiana (Gigi Edgley) - Farscape



Lara Croft (Angelina Jolie) - Lara Croft: Tomb Raider



Violet (Milla Jovovich) - Ultraviolet



Selene (Kate Beckinsale) - Underworld



Dana Scully (Gillian Anderson) - The X Files



Officer Aeryn Sun (Claudia Black) - Farscape



Æon Flux (Charlize Theron) - Æon Flux



Elektra Natchios (Jennifer Garner) - Elektra



Lt. Lenina Huxley (Sandra Bullock) - Demolition Man



Leeloo (Milla Jovovich) - The Fifth Element



Oh, my.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

joi, 9 iulie 2009

Minciuna trebuie pedepsită

Michael Jackson nu a fost pedofil

Deci eu în locul familiei lui Michael Jackson acum îi dădeam pe nenorociţii ăia în judecată, le ceream toţi banii înapoi, şi încă o dată pe deasupra pentru despăgubiri, şi îi băgam la puşcărie pe viaţă.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

miercuri, 8 iulie 2009

Aştept SF-ul în traficul auto

Românul după '89 a scăpat de sub orice control, a căpătat o libertate pe care a înţeles-o greşit şi a aplicat-o atât de prost şi de animalic, încât nimic nu îl mai poate educa acum, după 20 de ani, decât forţa brută.

Pentru că m-am săturat de nemernici, nesimţiţi şi jmecheri în trafic, ca să nu-i bat măr aş pune borduri foarte înalte între benzi, care nu pot fi trecute decât în locuri special lăsate libere pentru schimbări de direcţie. Aş face şanţuri de juma de metru, aş pune piloni sau pereţi de delimitare pentru curbe, ţepi uni-direcţionali pentru accesul interzis.

Şi pentru că poliţia dă amenzi doar pentru nepurtarea centurii de siguranţă, îmi doresc SF-ul în trafic. Mai ţii minte filmele SF (mai vechi şi mai noi) în care oraşele viitorului au toate traficul super-controlat şi super-coordonat? Vezi Blade Runner. Demolition Man. Şi mai nou Wall-E. Şi atâtea şi atâtea. Toţi vizionarii au avut acelaşi vis: maşini docile, cu pilot automat, conduse pe şine sau pe culoare de trafic controlate de senzori şi computere.

Asta este viziunea viitorului: fără factorul uman, factor destructiv şi incontrolabil. Fără orgolii, fără prostie, fără inconştienţă. Fără accidente, fără claxoane, fără evenimente, fără ambuteiaje, fără înjurături şi dileme "cine e de vină", într-un trafic cursiv, rapid şi eficient, în care un drum de fix 20 de minute îl faci mereu în fix 20 de minute, indiferent de ploaie, sezon de vacanţe sau noapte/zi. Ia să te uiţi, de curiozitate, când mai vezi un film SF, să încerci să remarci lucrurile astea.

Abea aştept acele vremuri. Abea aştept SF-ul în traficul auto.

Puţini au rămas cei care mai stau cuminţi la coadă, care se încadrează corect, care nu depăşesc coloanele, care nu taie curbele, care nu se bagă în faţă, care semnalizează, care respectă benzile, etc. Suntem puţini, suntem pe cale de dispariţie. Rezistaţi. Nu vă daţi bătuţi.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all