Nu era aşa. Nu era jungla din ziua de azi. Nu am crescut în mizerii, în răutăţi, în bătălii, în lupta pentru supravieţuire. Am avut o copilărie liniştită, am crezut că şi restul vieţii va fi la fel. Dar totul s-a schimbat. De când nu mai e nimeni la cârmuire să ne ţină în frâu, toţi au luat-o razna. Călcări în picioare, lovituri de coate, injurii, porcăieli, bătăi, scandaluri. Pe stradă, în lift, la televizor, în presă, pe bloguri. Lume rea, avidă, aleargă de nebună să prindă o pomană, să epateze în mall, în intersecţii, în club. Dau toţi peste tine, te calcă în picioare, te mint în faţă, pe la spate, te sapă, te mănâncă, numai să ajungă să ia plăcinta ta, oricât de mică.
Eu n-am crescut aşa. Nu-mi place. Nu mai e ţara pe care o ştiam. Mi-aţi furat-o şi o vreau înapoi.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Umorul este subiectiv, domnule Exarhu. (poate intelege si Corina Bacanu
ceva)
-
Am primit de la un prieten bun, ce a spus Razvan Exarhu, la podcastul
propriu, despre umorul diferit față de cel al domniei sale. Mulțumim Teo.
Adevarul ...
Acum 14 ore
doresti un link exchange?
http://sssfinxxx.wordpress.com/
Sigur. Cum vrei sa te trec? sssfinxxx sau Andrei Pavel?
sa epateze la mall? sa epateze? putin spus, crede-ma, tocmai m-am intors de la mall.
apropos, ceva placinta p-aici? nimic de luat? hmm... :)