vineri, 9 octombrie 2009

Cum am fost la vizita medicală

La firmă s-a organizat examenul medical anual obligatoriu. Pe care nimeni nu-l face benevol. Atunci, vajnicul HR, dacă nu se duce Mohamed la munte, aduce muntele la Mahomed. Şi acum o săptămână ne-a adus o asistentă de unde avem abonament, ca să ne ia sânge. Mmmmm miam-miam. După glumele de rigoare, în care nu ne-am putut abţine să declarăm că am mâncat de dimineaţă câte 2 burgeri şi am lins câte 2 votci, ca să ne facem curaj la injecţie, iaca a venit o doamnă bine să ne aducă rezultatele şi să ne facă "fizicul". Subţirică, nu foarte bătrâioară, cu ţâţe suficiente pentru a fura privirea şi lănţişor la gleznă.

Am intrat cu bătaie, pam pa-pa-pam-pam, pam-pam!
- Sărumâna, aici e cu controlul?
- Da, intraţi, cum vă numiţi?
- Icsulescu.
- Şi mai cum?
- Şi mai Igrec...
- Buun, deci domnul Icsulescu şi mai Igrec... Single?
- Depinde. Cum doriţi...

Până să mă caute pe listă, până să mai scrie nu ştiu ce, mi-am băgat benoclul în aparatul ăla de ochi. Vedeam o grilă şi un punct care juca.
- Uaaa ăsta e d-ăla cu căsuţe colorate şi floricele?
- Da, ăla e, dar ăsta n-are căsuţe şi floricele.
- Dar ce i-aţi pus? Diafilme cu Albă ca Zăpada aţi adus? Voai dar ce joacă punctul ăla acolo, aşa e normal?
- Staţi că nici n-am început...
- Dar e bine dacă joacă? Sau îmi fug mie ochii?
- Ia închideţi un ochi, îmi zice, şi pune mâna pe aparat. Clanc, şi a dispărut punctul.
- Aoleu, mi-aţi luat punctul. Doamnă, nu mai e punctul!
Clanc, a apărut punctul şi a dispărut grila.
- Îu! Mi-a fugit grila!
Clanc, şi au apărut amândouă.
- 'aideţi doamnă că sunteţi David Copperfield. Dar de ce joacă, îmi fug mie ochii?
- Nu ştiu, domnu' Icsulescu, încă n-am ajuns să vă consult.
- Bine doamnă, consultaţi-mă, ca să îmi daţi şi mie o hârtie la mână că sunt nebun, că ăştia nu mă cred.

S-a apucat femeia să-mi spună rezultatele de sânge.
- Colesterolul cam mare...
- Da, mi-am mărit oleacă ficatul. Mâncasem doi burgeri înainte de analize ca să nu leşin. Că io credeam că o să-mi ia 2 litri.

- Glicemia şi ea un pic mare.. Nu foarte mare, dar un pic..
- O fi fost de la ţuică? Că pusesem un pic de zahăr la fiert.. Dar cât de mare să fie.. glicemia asta?
- E, mai merge aşa de-o prăjitură din când în când. Nu e îngrijorător de mare.
- Doamnă, sunt eu destul de dulce, nu mai pot să iau prăjituri ca dau în diabet.
- E, chiar în diabet nu. Dar o prăjitură mai merge.
- Aha, deci nu sunt suficient de dulce..

Mă mai întreabă:
- Conduceţi maşină?
Stau câteva secunde în retard mental, după care întreb:
- La ce vă trebuie să ştiţi? ca să ştiu ce răspund.
- Pentru analize mai amănunţite. Psihiatrie, EKG... Înseamnă un alt consult, altădată, încă vreo oră.
- Atunci nu conduc.
- Sunteţi sigur?
- Cred că da.

- Haideţi domnule, să facem un pic de balet.
- N-am făcut balet în viaţa mea. Tango nu vreţi?
Am întins mâinile, picioarele, degetele, echilibru, perfect.
- Deschideţi gura şi spuneţi "A".
- A mic de mână sau A mare de tipar?
- Mare de tipar. Eeei, nu aşa mare... Bine, închideţi gura.

- Acum vă rog întindeţi-vă pe pat, cu faţa în sus.
- Vai doamnă dar mi-e ruşine, nici nu aţi încuiat uşa, dacă intră cineva peste noi?
- Lăsaţi că nu intră nimeni.
- Pot să stau eu deasupra?

M-a luat la palpat pe burtă.
- Doamnă mă gâdilaţi. Doamnă nu glumesc chiar mă gâdilaţi. Hi hi hi doamnă încetaţi vă rog!
- Bine, bine. Respiraţi adânc.
- Nu pot că râd.
- De ce?
- Păi m-aţi gâdilat. Aţi crezut că glumesc? Încă râd.
Evident nu a putut să-mi asculte ca lumea plămânii.
- Hai că sunteţi în regulă...

Când să-mi ia pulsul i-a căzut stetoscopul pe jos.
- Ce-aţi făcut doamnă, v-aţi fâstâcit?
- Da, de la palpat cred..

Îmi ia pulsul, 11 cu 7.
- Aviator, ce mai.
- Da doamnă dar dac-aţi ştii câte mă dor..
- Hai lasă că arătaţi bine.
- Oau.. Mulţumesc.

A aruncat stetoscopul pe un scaun, dar nu l-a aruncat bine şi i-a căzut. S-a aplecat să-l ia, ochii mi-au făcut pleosc în decolteul ei.
- Auuu..
- Eu scap stetoscopul şi pe dvs. vă doare?
- Ehee dac-aţi ştii.. Dar chiar că v-aţi fâstâcit de-a binelea..
- Hai luaţi loc.

M-am aşezat pe scaun. Şi a urmat lovitura decisivă, remeber Basic Instinct.
Picioarele unul peste celălalt, cu schimb de pe unul pe altul în asemenea poziţie încât pentru 2 clipe s-a zărit vrăbiuţa lui Sharon Stone. Auuuuuuu, strigă lupul, animalul din mine. Când..

- Cioc cioc, intră HR-ul peste noi, aţi terminat? că mai aşteaptă lumea.

Nici n-am apucat să începem, bestie...
Nu mai fac control medical never-ever.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Related Posts :



2 comentarii:

  1. brightie

    :))))) nici tu n-ai, bre, tate pasaruicile acasa.

  2. Digital Elf

    ms. o iau ca pe-un compliment :))

Trimiteți un comentariu

Exprimă-te cu încredere. S-ar putea oricum să nu citească nimeni :D