..sau invers. Pozele ca şi stelele.
Când te uiţi pe cer, vezi puzderie de stele.
De fapt, datorită depărtării, tu vezi pe cer stelele de acum câteva milioane de ani în urmă, cât a fost necesar luminii stelei să ajungă până la noi.
Exact acum, în clipa asta, acele stele nici nu mai există. Te uiţi la un cer gol. Stelele de departe au murit de mult. Le vei vedea murind peste alte câteva milioane de ani, cât va fi necesar luminii stingerii stelei să ajungă până la noi.
Cu pozele la fel. Te uiţi la poza omului, îl vezi între copaci. Dar exact acum, în clipa asta, el e plecat deja de acolo, dacă te uiţi la aceiaşi copaci la faţa locului nu mai e nimeni între copaci. Poate că şi persoana a murit între timp, dar tu încă nu ai aflat.
Nu poate fi declarat acest decalaj ca o călătorie în timp?
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Când sala de cinematograf aplaudă la finalul unui film….”Anul nou care n-a
fost”
-
Am fost zilele trecute la cinema, pentru a vedea „Anul nou care n-a fost”.
Și pot spune ca pe lângă ” A fost sau n-a fost”, filmul ăsta a devenit
prefera...
Acum 3 zile
"te uiti la un cer gol"
vrong. te uiti la un cer ale carui stele nu le poti percepe momentan, desi ele sunt acolo, in plinatatea celesta. :D
da, categoric e calatorie in timp - foarte interesanta perspectiva. :)
besides, exista parca vreo cateva constante, carul mare si boii si carutasul etc. astea nu murira.
Corect, mea culpa, cerul nu e gol. Acolo sunt alte stele care inca nu au ajuns sa ne arate ca s-au nascut.
Ce mai ma, e o adevarata babilonie...