Tot polemizam zilele trecute cu cineva asupra plecării definitive din ţară. Eu fiind evident pro. Evident, nu am ajuns la nici un rezultat, omul fiind de o încăpăţânare acerbă, în faţa căruia nici un argument nu are valoare, chiar dacă nu îl poate demonta cu contra-argumente. Pentru că nu îl pot suna ca să îi povestesc ultimul argument care se întâmplă zi de zi atâtor mii de cetăţeni şi care abea acum mi l-am amintit, folosesc acest post. Nu povestea în sine are importanţă, ci pilda care se trage din ea.
Povestea
În ultimii 20 de ani Bucureştii se aglomerează nebuneşte, într-un ritm ameţitor mult mai mare decât natalitatea normală a oraşului. Numărul maşinilor se înmulţeşte pe zi ce trece, ajungând să sufoce oraşul şi locatarii săi nativi. Străzile şi trotuarele devin sub-dimensionate, locurile de parcare au devenit insuficiente, maşinile încep să parcheze pe orice ochi liber de asfalt sau pământ.
Statul întrevede o oportunitate şi emite legi neconstituţionale prin care poate confisca autoturismele parcate necorespunzător, obligând cetăţenii la plăţi de recuperare costisitoare. De menţionat, ritmul ridicărilor este mult mai mare decât cel al construirii de noi locuri de parcare, acesta din urmă fiind aproape de zero.
Omul se duce să-şi recupereze maşina, plăteşte, merge la primărie şi întreabă: "Nu am locuri de parcare la domiciliu, nu am unde să parchez legal".
I se răspunde sec: "Nu ne interesează".
(întâmplare adevărată)
Pilda
Dacă pe Românie nu o interesează de problemele românului său, şi nu face nimic ca să îl ajute, şi o mai şi recunoaşte... atunci pe român de ce l-ar mai interesa de România?
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Când sala de cinematograf aplaudă la finalul unui film….”Anul nou care n-a
fost”
-
Am fost zilele trecute la cinema, pentru a vedea „Anul nou care n-a fost”.
Și pot spune ca pe lângă ” A fost sau n-a fost”, filmul ăsta a devenit
prefera...
Acum o zi
"patria e tara in care te simti liber" - Goethe