Îmi place să mă tund

Îmi place să mă tund. Dar nu oriunde şi nu oricum. Îmi place să merg numai la frizeriile de modă veche, cu frizeriţe bătrâne şi bonome. Ori am eu un lipici deosebit la doamne, ori sunt ele exagerat de amabile.

De când intru pe uşa frizeriei, îmi zâmbesc toate când le salut. Sunt întrebat amabil dacă vreau să mă tund, sunt poftit elegant să mă aşez, şi îmi înfăşoară cu grijă maternă cearceaful alb imaculat şi apretat în jurul gâtului, fără să mă zgârie cu unghiile şi fără să mă sugrume. Stăm la început de vorbă, cum vreau să mă tund, poate aşa ar fi mai bine, poate perciunii aşa şi nu aşa, după ce cădem de comun acord începe bibileala.

Şi pe bună dreptate bibileală, pentru că mă ia uşoor, uşoor, ţac ţac ţac, fără grabă, zzzz zzzz zzzz iar ţac ţac ţac iar zzz zzz zzz, cu mângâieri pe cap, pe ceafă, cu o mână moale şi fină care mă adoarme.

Mă adoarme definitiv cu un masaj pe tot scalpul, la tâmple, pe ceafă, n-are nici o legătură cu tunsul, dar uau ce bine e. Mai ales că mi-a luat capul şi mi l-a proptit bine între sânii enormi, materni şi moi, că ştie că acum nu pot să mă încordez decât ca o mămăligă.

Îmi pare rău că nu au un pat undeva alături, să mă rostogolească direct de pe scaun, să aţipesc o jumătate de oră... Lovitura finală este dată de pămătuful uriaş şi moale care mă măngâie delicat pe faţă...

De fiecare dată ies surâzând. Nici nu mă mai duc la frizeriile noi, moderne, cu frizeri tineri. Pentru că aici unde mă duc este şi mai ieftin, şi ies şi mai satisfăcut, atât de atenţia care mi se acordă, cât şi de tunsoarea finală.

Ce-mi place să mă tund...

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Related Posts :