luni, 13 aprilie 2009

Despre viaţă

O ciorbiţă de burtă. Cu puţin oţet şi o lingură de smântână. O simfonie divină. După care, pulpe dezosate de pui la grătar, cu pieliţa crocantă, savuroasă, cu cartofi prăjiţi “batjocoriţi” cu brânză rasă deasupra. O nebunie. Alături, 3 feliuţe roşii de gogoşari în oţet. O sticlă transpirată de bere rece, care udă faţa de masă. La sfârşit, o amandină proaspătă, cu moţ de cremă delicioasă cu moţ de bucăţică rombă de ciocolată. Foai.. ce delectare.. Te întinzi un pic pe spate, cu un zâmbet tâmp pe faţă, privind în jur la nimic, rupt de realitate, nepercepând nimic din ce se mai întâmplă... Extaz.

Ei, a doua zi putoare mare. Te uiţi cu scârbă la wc-ul stropit, respiri cât mai rar, să nu intre putoarea în plămâni, arunci cât colo revista care ţi-a lăsat cerneală pe genunchi, înjuri şi nu ştii cum să scapi mai repede din infern. Dar de ce nu te gândeşti că dacă te-ai uita mai bine, într-o bobiţă ai vedea un firicel de burtă, într-alta un cartofior, uite şi un pic de ciocolată. Totul rodul “muncii” de ieri. Când ai avut un lung moment orgasmic gustativ.

Acum ia totul la figurat şi aplică la matricea "viaţă"... Oare să ne stea în fire să transformăm toate lucrurile frumoase în oribilităţi? Asta nu înseamnă că suntem nişte sălbatici, nişte needucaţi, cu pretenţie de specie evoluată, dar cu apucături de animal?



Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Related Posts :



1 comentarii:

  1. tanguero

    specie evoluata zici? da e drept iti trebe ceva evolutie sa te mictionezi o urinare prin mictiune in capul alora de jos. haide ma ca suntem exact cum a zis ala in Matrix. Un virus. Ne inmultim ca tampitii, consumam resursele planetei fara sa ne pese ca se vor termina, si apoi ne mutam spre alte locuri inca nealterate de noi. Vezi sindromul Vama Veche. Am mamaizat-o si acum nu ne mai ducem acolo ne ducem la Corbu deh....

Trimiteți un comentariu

Exprimă-te cu încredere. S-ar putea oricum să nu citească nimeni :D