DDD - stil inconfundabil

Am nimerit aseară un post străin, m-am uitat de curiozitate, OTV, nu l-am mai văzut până acum. Dădusem din greşeală, fugeam de pe celelalte posturi mai "normale", în care abunda ştirea şi (cred că acelaşi) reportajul despre moartea soţiei lui Florin Salam. Condoleanţe, sincere regrete, întotdeauna mi-a părut rău să văd oameni tineri şi frumoşi, mai ales cu copil mic, să plece dintre noi. Însă prea multă moarte, prea multe crime, violuri şi lucruri rele în ultima vreme peste tot, iar afară este primăvară, soare, cald, nu mă poate nimeni condamna că vroiam să schimb ştirea.

Dar să revin. Peste tot aveam acelaşi interviu, şi aceeaşi melodie cântată emoţionant de Florin Salam cu dedicaţie (cred) mult iubitei sale soţii. Cred că versurile erau cam aşa:

Ai plecat şi-n urmă uşa ai închis
Ce tăcere apăsătoare s-a întins
Şi-am rămas privind urmele paşilor
Doar ce plecaseşi şi de tine-mi era dor
Eu niciodată nu voi mai iubi
Eu doar pe tine te aştept să vii.

Frumos. Am ascultat ce-am ascultat, după care s-a oprit reportajul şi s-a reluat legătura în direct din studioul OTV, cu un Dan Diaconescu pătruns de moment, cu stilul inconfundabil şi serios:

"..Şi am ascultat şi melodia cu UŞA..."

M-a pufnit râsul. Parcă era o parodie a la Mondenii, nu Dan Diaconescu în persoană....


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Related Posts :