Dragă tată

Dragă tată,
Nu ne-am mai văzut de mult, sper că tu eşti bine. Ştiu că stai cu ochiul pe mine, dar trebuie să-ţi mai povestesc şi eu. Eu sunt bine, m-am făcut băiat mare, fi-mea s-a făcut şi ea dit-a-mai domnişoara, o mândreţe de fetiţă, frumoasă foc şi cochetă nevoie mare. Este destul de mare ca să îi povestesc de tine, ştie acum cine eşti, şi mă întreabă când vii să o scoţi la plimbare în parc, că vrea să o plimbe bunicul cu rolele. După cum te ştiu eu, tare fălos şi ţanţoş te-ai afişa cu ea prin parc, cu zâmbetul ăla al tău ştrengăresc, băgându-te în vorbă cu toate mamele tinere şi frumoase, aşa cum te făleai şi cu noi, "florile din grădina ta". Cred că ai iubi-o la nebunie pe nepoată-ta dacă ai vedea-o.

Cât au trecut... 19 ani, dar te ţin minte ca ieri. Ştii foarte bine că nu te-am uitat, că vorbim aproape în fiecare zi şi că mă gândesc la tine în fiecare zi. Zi de zi, lună de lună, an de an. Ce repede au trecut anii ăştia de când ai plecat.

Ţi-am zis ultima oară, că te-am visat că te-ai întors la noi. Ce bucurie! Dar de obicei, visele astea sunt invers. Să însemne că gata, nu te mai întorci? N-o să te mai văd? M-am obişnuit să fii alături, să te întreb ce să fac când sunt în impas, să îmi pui o vorbă bună pe ici pe colo, să îmi arăţi cărarea cea bună, uite pe acolo fiule pe acolo, ia-o pe acolo că e bine îţi zic eu.

Mi-e dor de mirosul tău de tutun, impregnat în toate hainele, în toată bucătăria, în tot dormitorul tău mare, ce n-aş da să ne certăm că fumezi în casă! Dar am zugrăvit şi gata, s-a dus mirosul. M-ai fi ajutat la zugrăvit, sunt sigur. M-e dor de scrisul tău mărunt, uşor ilizibil, pe marginea tuturor cărţilor cu Bucureştii de altădată, a cărţilor de istorie, a dicţionarelor de tot felul de nu am auzit de ele, de scrisul mărunt cu albastrul invariabil de uniform al minei de pix şi iscăliturile de modă veche, datate, pe pagina titlului cărţilor pe care ai cheltuit o groază de bani.

Ştiu că nu o să mă ridic niciodată la nivelul la care ţi-ai dorit. Tu erai deştept, nu ca mine... Îmi aduc aminte câte ştiai, erai o enciclopedie. Mai ţii minte toate alea? Eu le-aş fi uitat până acum. Dar sper că nu te superi pe mine. Că tu eşti bun. Eşti bunătatea întruchipată şi mă ierţi.

Dacă eşti aşa de bun, de ce nu te întorci la noi? Nu vezi că mă topesc de dorul tău? Cât mă mai laşi să fierb?

Dar scuză-mă, te rog, nu intenţionam să te cert. De fapt, vroiam să îţi urez "La mulţi ani!". Pe 25 faci 61 de ani! Ce bunic tinerel! He he he. La mulţi ani, să ne trăieşti, să ne creşti, să fii sănătos, să te bucuri de noi, şi să nu mai fii aşa de grijuliu......

......acolo unde eşti, în Ceruri. Odihneşte-te în pace; noi suntem bine.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Related Posts :