Trebuie să fim primii

Noi, românii, trebuie să fim primii. Întotdeauna, peste tot, la orice oră. Fie la coada de la magazin, fie că plătim taxe, la orice s-o face coadă, noi trebuie să dublăm coada, să sărim câteva persoane, să ne înghesuim ca şi cum aşa am ajunge mai repede în faţă. La semafor nu ne putem permite să aşteptăm după alţii, care s-au trezit mai devreme şi s-au aşezat înainte la semafor. Unde ar mai fi respectul de sine dacă am fi a 2-a sau a 3-a maşină la coadă, sau mai rău, ferească Dumnezeu, pe banda de viteză mai mică? Dar cel mai frustraţi suntem când intrăm în spaţiu mic şi irespirabil la vreo coadă unde nici măcar nu luăm ci dăm, unde oricât te-ai înghesui nu ai loc să sari rândul. Dar tot găsim noi o cale să ne băgăm în faţă. Fie că venim roşii la faţă şi ne rugăm să ne lase în faţă că ni-e rău, fie că legăm prietenii peste 3-4 persoane mai în faţă ca să ne dăm 1 metru mai spre casierie, dar măcar 1-2 şi tot îi facem.

Îmi place de noi, suntem tare combativi, nu ca mămăligile de occidentali care se lasă unul pe altul să intre în lift sau opresc la trecerile de pietoni ca să - culmea! - treacă pietonii.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

RAAHAA!

Azi mi-au dat lacrimile. Pentru prima oară după 25 de ani, am ţinut în mână un Rahan. Biblioteca Adevărul a scos azi primul număr din seria nouă Rahan, cu ocazia zilei copilului. Pentru jenanta sumă de 2 lei, am cumpărat cu înfrigurare Rahanul. Nu l-am deschis imediat. Am sorbit doar coperţile roşii ce se întrezăreau prin folia slinoasă de protecţie. Am savurat victoria cu emoţie dar cu răbdare. După care am deschis tacticos, fără să mă grăbesc. Eram la masă, dar nu mai puteam aştepta.

Rahan?

M-am făcut mare cu Rahan.
Am visat cu Rahan.
Am omorât dinozauri cu Rahan.
Am copiat cu calc poziţii spectaculoase ale lui Rahan.
Mi-am făcut cuţit de lemn ca cuţitul de os al lui Rahan.
Am aprins iască ca Rahan.
Eram blond ca Rahan.
Ca să aflu dacă mă duc a doua zi la şcoală am învârtit cuţitul de lemn ca cuţitul de os al lui Rahan.
Scriam la perfecţie PUFF!, SFIIIC!, SPLASH!, AAARGHHHHH!!.
Mama mă chema acasă şi eu strigam din copaci RAAHAA!
Schimbam cu colegii numerele de Rahan.
Niciodată pentru Pif, numai pentru Rahan.

Lăsaţi-mă. Am treabă. Mai am un episod de citit cu Rahan.

Săgeţi, fiul lui Crao, integritate/altruism, păr de foc, triburi, plute, gorile, rinoceri, pume, junglă, vânătoare...

RAAAHAA!


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Încă îmi place să mă tund dar am o dilemă

Ziceam mai deunăzi ce-mi place să mă tund. Aveam parte pe atunci de o mamasita por favor, o tânără domnişoară în pragul pensionării. Dar care îmi plăcea când la sfârşit îmi punea ţâţele pe spate ca să mă scuture de părul de pe faţă.

Care fată s-a pensionat. Care i-a luat locul o altă domnişoară, de data asta ca vârstă. Tinerică, oacheşă, nu vă gândiţi la prostii că e căsăstorită şi are copil. Ne-am împrietenit, mă tund numai la ea, cum mă tundeam la cea dinainte.

Asta nouă îmi face frecţie la sfârşit. Voai dar ce frecţie. Cu tâmple, cu ceafă, cu scalpul tot, cu masaj, uau. Simt cum mi se scurge energia în picioare, în mâini, mă las moale, îmi vine să trag pe dreapta şi să dorm. Divin. Dar, nu îmi pune ţâţele pe spate ca mamasita.

Dilemă: ce-mi place mai mult? masajul divin, că mă duc să mă tund şi am parte de un masaj pe cinste, sau mi-e dor de ţâţele pe ceafă?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.