Nu am crezut vreodata ce sentiment puternic poate sa-ti creasca in piept cand vezi cum de sub mana ta pleaca singur copilul pentru prima oara pe bicicleta. Dupa o ora de mers cocarjat, de tinut bicicleta dreapta, de franat, de tinut teorie, de enervat, de incurajat... cand nu mai aveai nici o nadejde... iti vezi copilul cum pedaleaza dintr-o data singur. Nu stii ce sa faci mai repede, de ce sa te bucuri mai intai: ca ai scapat de tinut bicicleta, ca merge in sfarsit... sau sa te uiti cum pleaca, amintindu-ti de primele tale pedale de acum 30 de ani, de primele rosaturi dintre picioare de la sa, de primele zgarieturi pe picioare si de durerea din palme de strangerea ghidonului. Acum, e randul copilului tau sa viseze la noapte ca zboara cu bicicleta.
Despre Ion Iliescu* cititi si dupa comentati. Dar cu argumente.
-
Inainte de toate vreau sa precizez ca am drept de vot din 1994. Nu am votat
niciodata cu Ion Iliescu. Nici la infama finala cu Vadim. Si nu am de gand
sa...
Acum 4 zile
:D