Plafonare

Noi cand eram copii aveam emotii puternice cand dadeam examene sau cand ne prindeam fata visurilor noastre (de cele mai multe ori colega de clasa) de mana. Nu cand jucam CS, Triburile, sau vedeam saptamanal filme 3D cu monstri la IMAX.
Acum, in zilele noastre senzatiile tari sunt la tot pasul, totul se traieste cu o intensitate marita, totul e pe repede-inainte, informatiile abunda, tehnologia e la refuz, peste tot butoane, telecomenzi, wireless-uri, sute de posturi TV, in clasa I toti stiu deja sa scrie, citeasca si socoteasca dupa ce s-a pompat educatie in ei toata gradinita ca sa nu ramana mai prejos. Challange-uri peste tot, cerinte crescute peste tot, sarmanii copii habar n-au ca ei acum isi traiesc copilaria.
Cand vor ajunge mari, la facultate, la munca, nici nu vor stii si nici nu vor avea timp sa traiasca vreo emotie pentru ca deja emotiile sunt perimate. Deja au simtit atatea, au trait atatea si atat de intens in societatea asta moderna, sunt atat de haituiti, incat greu se va gasi ceva sa-i mai impresioneze.
Incotro ne indreptam?

Related Posts :