De vreo două săptămâni aud de Jeni. ProTV. Adevarul. Click. Gandul. Link-uri pe messenger. Până şi pe Facebook. Copilul care îşi cumpără caiete în rate. Fenomen. Caz social.
Ok. Am înţeles. Un copil sărac. Cu unghiile negre. Jeni.
Dar de ce de două săptămâni există în România numai Jeni? De ce numai Jeni e caz social? De ce m-ar înduioşa numai povestea lui Jeni?
În jurul lui Jeni mai sunt încă 349999 de asemenea Jeni. De ce nu se arată fiecare Jeni în parte? De ce nu se face un cont comun pentru toate 350000 de Jenii din care să se ia caiete şi cărţi pentru toate?
De ce nu se face o reclamă de un minut cu poza a 3 Jeni pe secundă, ca să pună cu adevărat în valoare sărăcia copiilor din România la momentul 2011, ca să atingă coarda sensibilă a românilor? Ce are Jeni special de a câştigat "Românii au talent" la secţiunea "caiete în rate"?
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Umorul este subiectiv, domnule Exarhu. (poate intelege si Corina Bacanu
ceva)
-
Am primit de la un prieten bun, ce a spus Razvan Exarhu, la podcastul
propriu, despre umorul diferit față de cel al domniei sale. Mulțumim Teo.
Adevarul ...
Acum 15 ore
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu
Exprimă-te cu încredere. S-ar putea oricum să nu citească nimeni :D