Dau vina în special pe facebook. Cred că el e de vină. Găseşti pe cine vrei şi mai ales te găseşte cine nu vrei. Colegi de la alt loc de muncă. Prieteni de-ai colegilor de la alt loc de muncă. Prieteni de-ai prietenilor. Colegi de şcoală generală. Foşti amici. Toţi, în câteva două-trei luni. Dintr-odată, a explodat lista de "prieteni" la peste sută. Şi dacă vorbesc cu 2-3 zilnic. Ne-am regăsit, ne-am văzut pozele, ne-am văzut datele de naştere, gata, mai vorbim de ziua lor de la mulţi ani.
E ceva un fenomen în atmosferă de toată lumea îşi caută prietenii din vechime?
De fapt facebookul e un fel de google pentru substantivele proprii.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Despre Ion Iliescu* cititi si dupa comentati. Dar cu argumente.
-
Inainte de toate vreau sa precizez ca am drept de vot din 1994. Nu am votat
niciodata cu Ion Iliescu. Nici la infama finala cu Vadim. Si nu am de gand
sa...
Acum 2 săptămâni
da ai dreptate :D si io zic la fel :))))))))))))
"E ceva un fenomen în atmosferă de toată lumea îşi caută prietenii din vechime?"
Se numeste curiozitate :D si e maaaare... :D
Posteaza-l pe Facebook sa ii dau like. :))
mie mi se par cam dubioase "regasirilea" astea , mai ales cele de pe facebook. vezi ca-ti cere prietenia, incepe sa comenteze la poze, da like-uri la prostiile de pe wall, ca intr-un final sa-ti spuna de ce te cauta ... deci, regasirea are un scop. sunt singurul care-a patit-o ?
eu nu am facebook pt ca n-am chef sa am 300 de prieteni. :))
ps: m-a distrat deletrrix :))
apai vezi, io pe facebook mi-s tot brightie.
gasesc numa' pe cine vreau eu.
restul, sa-mi scrie. post-restant. :)