Dacă ce s-a-ntâmplat Japoniei ni s-ar fi întâmplat nouă, la noi ar fi fost jale mare. Japonia nu a fost îngenunchiată. Poate lovită. Poate super-lovită. Dar nu făcută KO.
Noi? Am fi ieşit pe stradă să urlăm. Să ne văităm. Să ne plângem. Să ne victimizăm. Să cerem ajutoare. Să avewm motiv să nu mai mergem la servici. Să mai dărâmăm încă vreo două blocuri necăzute, ca să cadă şi să luam asigurările. Şi în final să dăm vina încă vreo 20 de ani pe cataclismele naturale care ne-au ţinut pe loc.
Japonia nu e KO. Bursa merge, viaţa merge mai departe. S-au refăcut după WWII, devenind - zic eu - cea mai mare putere mondială. Se vor reface şi acum, repede. Rămân un pic în urmă, dar se vor reface. Între timp, noi? I-am ajunge din urmă dacă ar mai suferi încă vreo 10 cataclisme identice. Şi nici atunci, nu sunt sigur să fim în stare.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Cand psihologia se face pe internet. Și când șarlatanii par asumați.
-
Am vazut zilele trecute, pe instagram, un film de la o tanti, despre care
am mai vorbit in trecut , si care se dă mare expertă in psihologia asumată.
Cuv...
Acum o săptămână
Frumos blog! De aia l-am pus in blogrol. Dar nu cred ca imi mai place. De aia il scot!O primavara minunata, fara catastrofe!
scooby doo... where are you?...