- Nea Titi, nu merge, nea Titi.
Treceam agale cu pâinea în sacoşă pe lângă o carosată veche, dacie, vai steaua ei, cu cadre metalice sudate brutal, probabil de nea Titi. Nu-l ştiam pe nea Titi. Atunci îl vedeam pentru prima oară în viaţa mea. Ajuta un creştin să urce o canapea în carosată.
- Nea Titi, hai s-o întoarcem aşa, cu asta în sus, ca să stăm pe ea.
Nea Titi, supravieţuitor al comunismului, ştie ce face. Nu răspunde, şi dă din canapea s-o-ndoaie.
- Hai nea Titi să ridicăm un pic de aici, că se rupe.
Nea Titi nici că auzea. Îşi făcea numărul, trăgând brutal de canapea, în stilul "trebuie să intre".
Şi-o intrat. Crrrrîîîîîc! S-a rupt.
- Tu-ţi grijania mă-tii de canapea, da-r-ar dracii în mă-ta aia care te-a făcut.
Nea Titi. Nu-l cunosc.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Când sala de cinematograf aplaudă la finalul unui film….”Anul nou care n-a
fost”
-
Am fost zilele trecute la cinema, pentru a vedea „Anul nou care n-a fost”.
Și pot spune ca pe lângă ” A fost sau n-a fost”, filmul ăsta a devenit
prefera...
Acum o zi
=)), unde nu-i cap e vai de canapea. dar mai ales de buzunar , ca trebuie sa cumpere alta :))