luni, 14 iunie 2010

Dacă vreau, pot să urc şi canapeaua

- Nea Titi, nu merge, nea Titi.

Treceam agale cu pâinea în sacoşă pe lângă o carosată veche, dacie, vai steaua ei, cu cadre metalice sudate brutal, probabil de nea Titi. Nu-l ştiam pe nea Titi. Atunci îl vedeam pentru prima oară în viaţa mea. Ajuta un creştin să urce o canapea în carosată.

- Nea Titi, hai s-o întoarcem aşa, cu asta în sus, ca să stăm pe ea.

Nea Titi, supravieţuitor al comunismului, ştie ce face. Nu răspunde, şi dă din canapea s-o-ndoaie.

- Hai nea Titi să ridicăm un pic de aici, că se rupe.

Nea Titi nici că auzea. Îşi făcea numărul, trăgând brutal de canapea, în stilul "trebuie să intre".

Şi-o intrat. Crrrrîîîîîc! S-a rupt.

- Tu-ţi grijania mă-tii de canapea, da-r-ar dracii în mă-ta aia care te-a făcut.

Nea Titi. Nu-l cunosc.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Related Posts :



1 comentarii:

  1. Anca

    =)), unde nu-i cap e vai de canapea. dar mai ales de buzunar , ca trebuie sa cumpere alta :))

Trimiteți un comentariu

Exprimă-te cu încredere. S-ar putea oricum să nu citească nimeni :D