Iaca Brightie citeşte. Citeşte, dar nu orice. Citeşte bloguri, dar nu oricare. Ci numai bloguri de calitate. Evident, se subînţelege astfel că mă citeşte şi pe mine. Nu scriu eu de câte fire de păr mi-au ieşit în nas peste noapte ca zoso, nici ce barosan aş vrea să fiu (nu, dar chiar sunt) ca arhi, dar îmi place să stau low-profile. Îmi place să am clientela mea puţină dar de calitate, să mă citească o Brightie care plesneşte Doamne nişte articole de ori îţi dau lacrimile ori îţi take my breath away. Aşa că dacă jupâneasa hotărăşte să merite bloguleţul meu ăsta sărăcuţ, micuţ, drăguţ, sărman, vai de steaua lui pe care l-am vrut panaramă de la început că nici o temă ca lumea nu vreau să-i pun, revin, să merite bloguleţul meu un premiu, haaaaai, fiiiie, îl acceeept (mă lăsam greu acum).
Superior Scribbler ăuărd e al meu. Un premiu atât de greu, că mi-a spart backgroundul la blog şi a trebuit să beau scriu despre asta.
Mersi sărumâna şi mai ales că m-ai "citit" cu adevărat. Mi s-au unflat penele pe mine că m-ai numit "Maestru Emerit al Ironiei". Plocoane.
Ăsta-i premiul:
Da' o poză mai draguţă n-ai? Sau măcar pe verde.
La rândul meu aş premia mulţi blogări. Dar mulţi care îmi plac nu scriu. Adică scriu, d'oh! dar rar. Păcat. Oameni de calitate, sau pe care nu-i cunosc şi doar par de calitate. Dar şi oameni pe care îi cunosc şi aş dori să-i premiez. Fără favoritisme, ci numai pe simpatii personale :D :
Ove, eşti acid, simpatic, direct şi sincer. Adeseori mă faci să cad de pe scaun de râs cum te-am făcut şi eu la viaţa mea. Zi-le Loredana.
Cristi, eşti ambiţios. Eşti ambiţios să arăţi că există oameni de calitate, că există blogging şi dincolo de înjurături şi cuvinte porcoase, aşa cum există internet şi dincolo de google. Sper să nu te strici. Rămâi pe poziţii.
Wolfy... Ehh, Wolfy.. Când vreau să evadez, ca în SF-urile alea ale mele când îţi pui nişte căşti virtuale cu imagini exuberante şi euforice, te citesc pe tine. Păcat că scrii aşa rar.
Iulia dragă, îmi place că-ţi place de Bucureşti, pe care l-am băut iubit. Îmi place că nu te dai la scandal, că ai avut o idee foarte bună, dar parcă mi-aş dori să rămâi mai targhetată aşa cum ai început. Fără lepşi şi altele pe lângă temă.
Tre' să vă zic io că v-am dat premiu? Sau mă citiţi şi voi singuri? Tre' să vă daţi mari (sau mare?) pe blogul vostru cum că aţi fost premiaţi (mişcă-ţi curul ăla obosit, Ove, şi scrie), cu link la superbul meu articol, cu poza (ăuărdul) aruncată aşea în silă printre paragrafe, să menţionaţi regulile astea de bun-simţ şi să.. premiaţi şi voi pe alţi fraieri blogări care merită. Se serveşte caldă cu un praf de zahăr tos. Poftă bună.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Când sala de cinematograf aplaudă la finalul unui film….”Anul nou care n-a
fost”
-
Am fost zilele trecute la cinema, pentru a vedea „Anul nou care n-a fost”.
Și pot spune ca pe lângă ” A fost sau n-a fost”, filmul ăsta a devenit
prefera...
Acum o zi
deci m-ai norocit de nu ma mai vad. m-am umflat in pene in asa hal, ca era sa faca apoplexie sarmanul papagal, gandind ca i-o invadat teritoriul Birdzilla.
Foarte multumesc de frumoasele cuvinte si sa ne tot citim sanatosi si cu ironia intacta, ca far' de ea, vai de penele noastre.
Pozna poti s-o bagi intr'un program de editare si s-o faci orice culoare vorpiticii tai. :)
ma bucur de bucuria ta. apropo de papagal... stii bancul cu papagalul betiv...
:))
in ele de pene :)))
:)) exact :))