Cum am fost la mănăstirile Moldovei

Am reuşit să merg la mănăstirile din Moldova, pentru prima oară în viaţa mea. La unele dintre ele. Timpul a fost destul de scurt, iar ele sunt mult prea multe, la tot pasul găseşti un semn maro care te îndrumă către o mănăstire sau un schit. Aşa că de data asta am fost la cele mai cunoscute, rămânând să le vedem data viitoare şi pe celelalte.

În primul şi primul rând, am fost foarte surprins să văd nişte peisaje superbe. Nordul ţării, recte Bucovina, de-a dreptul mirifică. Dealuri cu câte 3-4-5 nuanţe diferite de verde, linişte, curăţenie, nici nu e de mirare că Moldova a scos atâţia scriitori şi poeţi. Păi cum să nu te apuce reveria când îţi cântă păsărelele în continuu la ureche şi nu mai auzi nimic altceva?

Înainte să plec am încercat să mă documentez de pe forumuri care ce cum în ce fel e mai bine. Nu mai fusesem niciodată prin coclaurile alea şi e normal să organizez excursia cât de cât. Pe verze.ro m-au încurajat vărzucele de acolo să mă duc, du-te du-te că merită. Omidee mi-a răspuns aşa de frumos încât a scos şi un articol. Am pus mâna pe internet, pe harta rutieră şi pe GPS şi am început să croşetez. Sincer? Tot harta rutieră să trăiască.

Am plecat din Bucureşti, spre Piatra Neamţ. Pentru că drumul e lung, vroiam să ne îndreptăm către Târgu Neamţ unde şi aveam intenţia de a ne caza prima din cele 3 nopţi. Că între Piatra şi Târgu poţi vedea Mănăstirea Văratic şi Mănăstirea Agapia.

Mănăstirea Văratic

Fiind prima biserică din traseu, ne-a izbit nemilos cu liniştea ei, cu albul proaspăt şi florile frumoase şi aranjamentele arbuştilor din curtea mănăstirii.

Mănăstirea Agapia

Nu e singura mănăstire de maici. M-a impresionat şi aici cât de îngrijit era totul, biserica, pomii, florile, tot. La ieşire, o familie cumpăra ceva pe şestache. Am întrebat ce e, cică sirop de brad, face bine la plămâni. Am luat şi noi, 15 lei pe sub mână. Delicios.


Printr-un gang treci către o altă lume, către casele satului Agapia, unde se află şi Casa Memorială Alexandru Vlahuţă, om blajin şi scriitor de vază.




Totuşi, aici mi s-au părut măicuţele cele mai stresate şi ciufute.

Humuleşti, Casa Memorială Ion Creangă

Super fun. Merită vizitată. Atât pentru scriitor, care ne-a fost drag tuturor, cât şi pentru mititica de căscioară cu patina timpului pe ea. Farmecul principal însă a fost dat de ghidul care a vorbit într-o moldovenească ruptă din scrierile lui Creangă, teleportând audienţa în timp: mai aveam un pic şi părea că o să apară Nică în prag.



Un alt plus, care m-a amuzat teribil, alături de casa copilăriei lui Creangă este dedicat un spaţiu pentru recreerea unor poveşti cunoscute ale scriitorului: Ursul păcălit de vulpe, Punguţa cu doi bani, Capra cu trei iezi.. Bine că n-au pus scene şi din Povestea pulei :D

Cetatea Neamţ

Impresionant. Măreţ, straşnic, impresionant. Chiar dacă nu se poate vizita şi curtea interioară, se pot face poze prin gard :D Podul de acces pe lângă faptul că este impresionant, urcat pe pilonii uriaşi, dar inspiră şi să tropăi "ca calul", ca calul lui Ştefan cel Mare :D Ni-ho-hoooo.



Şi aici linişte mirifică, mi-l şi închipuiam pe Fane Babanul stând relaxat într-un şezlong, cu privirea către oraş, cu o bere rece în mână. Ştefane, vin turcii. Mai scoate butoaiele alea de bere, să-i întâmpinăm cum se cuvine.

Mănăstirea Humor

Una din preferatele noastre. Măicuţele blânde, zâmbitoare, amabile. Toate se băgau în vorbă cu fi-mea, una a şi luat-o în braţe şi a pupat-o. Tot aici a primit şi o brăţărică cadou, din simpatie. Dacă tot ai ajuns aici, merită să intri în turnul de veghe din curte. Are nişte scări aproape imposibil de înguste şi abrupte. Ai senzaţii tari garantat. Dar merită.

Mănăstirea Voroneţ

Aici am avut sentimentul de comercial. Parcă nu am simţit încărcătura aia de secol 15. Sau eram noi la sfârşit de zi, nu-mi dau seama. Oricum, rămăsesem şi fără acumulator la aparatul foto şi nu mă aşteptasem la asta.

Mănăstirea Moldoviţa

Cu o simplitate doborâtoare, dar frumos pictată, Moldoviţa inspiră credinţa de demult. Mi s-a părut încărcată de spiritualitate, ferită de influenţele moderne. Fără poze că mă lăsase acumulatorul..

Am urcat către Suceviţa, unde ne-am cazat pentru 2 nopţi la o pensiune frumoasă chiar lângă mănăstire, urmând ca de acolo să facem trasee în jur. Avantajul este că distanţele sunt destul de mici între punctele de interes din zonă.

Mănăstirea Putna

Ctitorită de Ăl Mare, e de asemenea impresionantă.

De asemenea, mi s-a părut prea comercial. Aici am văzut cel mai mare magazin cu suveniruri dintre toate mănăstirile. Interesant a fost şi când către ieşire ne-am oprit să vedem cea mai veche biserică de lemn din Europa. Nice. E închisă, e pe lângă un cimitir, dar merită să-i dai un ocol.

Chilia Sfântului Daniil Sihastrul

La un kilometru - doi de Putna, merită să arunci un ochi la conglomeratul de piatră în care a trăit Daniil Sihastrul. Mi-a plăcut că deşi chilia era închisă (nu era nimeni acasă), praful de pe masă şi obiectele antice ale sihastrului erau întovărăşite de o sticlă de ulei rafinat de floarea soarelui. Hmmmm.

Biserica Arbore

În căutarea unei pauze de masă, am insistat să căutăm biserica Arbore. Nu era mare abaterea de pe traseu, 6 kilometri. Dar citisem pe un forum că merită. Şi într-adevăr, merită. Din păcate nu este bine pusă în valoare, sunt 2 drumuri către sat dar pe hartă este numai unul, şi îl nimereşti şi pe ăla prost dacă nu ştii. Nu sunt indicatoare către biserică, am cam orbecăit şi exact când eram pe punctul de a ceda şi a pleca, am dat din greşeală peste ea. Sublimă. Se simţea aerul liniştit, de parcă timpul se oprise în loc. Nefiind recondiţionată, patina timpului îi dădea un farmec aparte. Era atât de linişte, încât cât am stat un pic singur în biserică, auzeam doar un ţiiiiiiiiiii şi pe fundal vum-vum-vum-vum în urechi.

Salina Cacica

Foarte aproape, în zonă, tot aşa, de pe net, auzisem de salina Cacica, mină de sare şi punct de tratament. Ei, hai şi acolo. Biletul cam scump, 7,5 lei pentru adulţi (ni s-a făcut hatârul să nu plătim pentru copil), dar ai parte de ceva senzaţii tari. Cobori până la 60 de metri sub pământ, ai parte de catacombe întunecate şi zgomote sinistre, şi nu-ţi trebuie prea multă imaginaţie ca să-ţi închipui tot felul de scenarii văzute prin filme. Chiar dacă miroase a motorină, de la echipamentele folosite în mină, e o experienţă foarte interesantă care nu trebuie ratată.

Mănăstirea Suceviţa

O altă favorită, Suceviţa se remarcă prin simplitate, linişte, atmosferă monahală. Stând foarte aproape de ea, am vizitat-o de 2 ori, pe-nserat. Se auzeau la boxe cântări de-ale lor, încet, îţi închipuiai vremuri de pace, săbiile erau la o parte, lumea muncea ogoarele şi poeţii scriau despre codrii.

Mănăstirea Neamţu

Plecând din Suceviţa, loc mioritic de transcendenţă şi humanţă (ce pana mea am zis acolo?), ne-am întors la Târgu Neamţ, pentru câteva restanţe: Mănăstirea Neamţu. Loc de taici, cu un popă la intrare care făcea glume proaste cu copiii care veneau în vizită, nu m-a impresionat prea tare ca spiritualitate. Dar frumos. Mi-a plăcut biserica, pereţii cu aspect de piatră şi cărămizi.

Zimbrărie

La 2 kilometri de mănăstire, se face un drum către zimbrărie. Grădina zoologică Dragoş Vodă, unde poţi vedea de la foarte mare distanţă câţiva zimbri. Dacă nu ai un pont vândut dinainte, nu ştii să te opreşti acolo. Biletul scump, plus că a fost prima oară când am plătit bilet pentru fi-mea. În rest, 4 căprioare, 3 fazani şi 2 păuni.




Tot aici ai putea vedea Mihail Sadoveanu. Dar aveam drum lung către casă, aşa că mai lăsăm şi pentru data viitoare. Nu poţi să le vezi chiar pe toate în 3-4 zile, şi cu copil mic după tine. Oricum, cele mai importante puncte au fost bifate, targetul mi l-am făcut:

Între Piatra Neamţ şi Târgu Neamţ: Văratic, Agapia + Casa Memorială Alexandru Vlahuţă.
La Târgu Neamţ: Humuleşti / Casa Memorială Ion Creangă, Cetatea Neamţ, Mănăstirea Neamţu, Grădina Zoologică Dragoş Vodă / zimbrărie. N-am apucat să vedem Casa Memorială Mihail Sadoveanu. Rămân pentru data viitoare şi Secu, Sihla, Sihăstrie pentru care nu am mai avut timp dar care am înţeles că sunt frumoase.
Gura Humorului: Humor, Voroneţ. Biserica Arbore, Salina de la Cacica.
Moldoviţa, Suceviţa. Putna, cea mai veche biserică de lemn din Europa, Chilia Sfântului Daniil Sihastrul.

Utile:
- la mănăstiri du-te în timpul săptămânii. În weekend e plin de turişti şi ajung să te deranjeze. Nu poţi să mai faci o poză, să te reculegi, nimic.
- în schimb, casele memoriale păstrează-le pentru weekend: prinzi grupuri de copii care primesc câte un ghid. E mai aglomerat dar mai auzi şi povestiri drăguţe.
- nu te speria de costuri: intrarea la mănăstiri este de 3 lei pentru adulţi la mănăstirile de maici, sau 5 lei la cele de taici. Nesemnificativ. Iar la unele nici nu plăteşti, ori te lasă să intri ori nu e nimeni la poartă. Taxele de foto şi video sunt simbolice. Intri, scoţi aparatele şi începi să tragi poze. Nu te întreabă nimeni dacă ai plătit sau nu. Doar în biserici şi muzee nu ai voie, mi se pare şi normal. O carte poştală e 1 leu. O brăţărică, maxim 5 lei. Eftin. În schimb, iconiţele te cam costă, la fel şi iile de pe drum. Şi mirul.

Noi nici nu am simţit oboseala, ne-am încărcat pozitiv, păcat că ne-am întors în nebunia servici-acasă acasă-servici. Vezi locuri frumoase, biserici frumoase, oameni liniştiţi şi lipsiţi de griji. Merită un astfel de periplu, îţi curăţă creierii. Iar dacă vrei să comanzi o ciorbiţă de fasole, trebuie s-o ceri de 2 ori ca să fii sigur că ţi-o aduce...


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Related Posts :