luni, 16 martie 2009

Frigănele

Deci, acum câteva seri aveam poftă de frigănele. Mâncam când eram copil, ne făcea mama câteodată când făcea mâncare de mazăre cu ciocănele de pui. Merg foarte bine ca garnitură la mazăre. Erau demenţiale.

Până la urmă mi-am mişcat fizicul şi mi-am făcut. Frigănele. Fri-gă-ne-le. Frigănele.

Ştii cât de uşor se fac? Nici nu-ţi trebuie reţetă.

Am tăiat pâinea felii groase cam de un deget. Aş fi zis de 1 cm, dar părea prea ştiinţific. Deci am tăiat pâinea în felii groase cam cât degetul arătător. fiecare felie am înmuiat-o un pic în lapte, pe o parte şi alta, doar fleoşc-fleoşc, cât să prindă un pic de lapte, dar să nu rămână nici neudate. Trebuie neapărat să-şi păstreze integritatea, să nu ajungă să se destrame.

imediat din lapte hop în ou bătut. La fel, fleoşc fleoşc de pe o parte pe alta. De acolo, sfâr direct în tigaia fierbinte. Prăjite pe ambele părţi cât să se rumenească frumos, dar să nu se ardă, scoase din tigaie şi lăsate la scurs, să nu rămână ulei în/pe ele că devin greţoase.

Le puteam mânca fierbinţi ca garnitură la legume, dar eu am ales să le presar cu zahăr, aşa că le-am mâncat ca desert.

O minunăţie. Şi când te gândeşti ce bunătăţi se mâncau pe vremea lu'...


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Digital Elf loves ya all

Related Posts :



4 comentarii:

  1. Anonim

    pai eu asteptam sa povestesti cat de bine ai mancat la Colt de Rai si tu postezi retete de friganele?

  2. Digital Elf

    Păi tocmai de-aia zic de frigănele...

  3. Anonim

    Ghici ce am facut a doua zi de dimineatza dupa ce am citit ce ai postat tu .....: exact acelasi lucru friganele

  4. Digital Elf

    mmm miam miam... bune?

Trimiteți un comentariu

Exprimă-te cu încredere. S-ar putea oricum să nu citească nimeni :D