Deci, acum câteva seri aveam poftă de frigănele. Mâncam când eram copil, ne făcea mama câteodată când făcea mâncare de mazăre cu ciocănele de pui. Merg foarte bine ca garnitură la mazăre. Erau demenţiale.
Până la urmă mi-am mişcat fizicul şi mi-am făcut. Frigănele. Fri-gă-ne-le. Frigănele.
Ştii cât de uşor se fac? Nici nu-ţi trebuie reţetă.
Am tăiat pâinea felii groase cam de un deget. Aş fi zis de 1 cm, dar părea prea ştiinţific. Deci am tăiat pâinea în felii groase cam cât degetul arătător. fiecare felie am înmuiat-o un pic în lapte, pe o parte şi alta, doar fleoşc-fleoşc, cât să prindă un pic de lapte, dar să nu rămână nici neudate. Trebuie neapărat să-şi păstreze integritatea, să nu ajungă să se destrame.
imediat din lapte hop în ou bătut. La fel, fleoşc fleoşc de pe o parte pe alta. De acolo, sfâr direct în tigaia fierbinte. Prăjite pe ambele părţi cât să se rumenească frumos, dar să nu se ardă, scoase din tigaie şi lăsate la scurs, să nu rămână ulei în/pe ele că devin greţoase.
Le puteam mânca fierbinţi ca garnitură la legume, dar eu am ales să le presar cu zahăr, aşa că le-am mâncat ca desert.
O minunăţie. Şi când te gândeşti ce bunătăţi se mâncau pe vremea lu'...
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Când sala de cinematograf aplaudă la finalul unui film….”Anul nou care n-a
fost”
-
Am fost zilele trecute la cinema, pentru a vedea „Anul nou care n-a fost”.
Și pot spune ca pe lângă ” A fost sau n-a fost”, filmul ăsta a devenit
prefera...
Acum 3 zile
pai eu asteptam sa povestesti cat de bine ai mancat la Colt de Rai si tu postezi retete de friganele?
Păi tocmai de-aia zic de frigănele...
Ghici ce am facut a doua zi de dimineatza dupa ce am citit ce ai postat tu .....: exact acelasi lucru friganele
mmm miam miam... bune?