pe mine m-a marcat ceva anume din copilaria mea, in mod deosebit: eram pusti, un copil, cativa ani, 6-7-8.. cand o vafa era 1 leu 75.. erau veri la fel de calduroase ca acum, poate si mai rau. duminica tin minte nu era absolut nimeni pe strada. fratilor, era pustiu! in amiaza la 2. si eu vroiam afara, dar nu ma lasa maica-mea, ca nu mai era nimeni. si atunci imi numaram banutii, naiba stie acum de unde ii strangeam..... cred ca imi ramanea rest de la verdeata, ca ma trimitea mama la piata in fiecare sambata la 8 dimineata..
si abea asteptam sa vina luni, sa ma duc la librarie.. lingeam vitrina cate o ora, studiam cu atentie soldateii de plastic de cativa centimetri... ala care tine pusca asa il am.. indianul ala pe cal il am.. ala cu palaria aia misto si cu genunchiul in pamant il iau data viitoare... atunci il iau pe.. asta! desfaceam pumnul in care stransesem banutii tare tare de tot de ma durea mana, si ii intindeam la vanzatoare. cred ca aveam niste ochi mari, de fiecare data.. tare as vrea sa ma vad de dincolo de tejghea, sa vad un baietel de un metru cum se ridica pe varfuri si intinde un manunchi de banuti numarati si extra-numarati ca sa ii ajunga de un anume soldatel....
Adevaratii vinovati pentru distopia in care s-ar putea sa intram.
-
Vinovati- un cuvant puternic. Mă uit siderat in jurul meu și înțeleg că
povestea pe care o trăim, pare atât de familiară si totuși nu am învatat
nimic di...
Acum 16 ore
...si il mai tii minte pe vanzatorul de inghetata? era un nene in varsta, subtire si incruntat tot timpul - nu ii placeau copiii
imi amintesc ca intr-o dupa amiaza nedefinita de vara, au adus pufarine la cofetarie, si toti copiii s-au dus si au cumparat, si noi am cerut bani de la mama sa cumparam si noi pufarine; si ni s-a spus ca nu, pt ca pufarinele sunt vandute de tiganci care au mainile murdare si au pus mana pe pufarine.... si in final pana cand s-a stabilit faptul ca pufarinele erau de vanzare la cofetarie (nu de catre tiganci), si ne-am dus si noi sa cumparam, nu mai erau.... se terminasera :-))))