Din când în când mă duc pe la unchiul. Stă în Ghencea Civil. Mă duc mai întâi pe la tata, tataia, sora mea mai mare şi străbunicii din partea lui tata, că sunt toţi la un loc. Aprind o lumânare, pun nişte flori, îi salut, vorbesc puţin cu ei, Dumnezeu să le lumineze calea pe unde-or fi acum. Şi spre ieşire mă opresc şi la unchiul. Vedetă la vremea lui, melodiile încă îi sunt difuzate pe câteva radiouri cu muzică românească. Aurelian Andreescu. Da, cu Copacul, cu Oameni, Maria, Tu eşti primăvara mea, etc.
De fiecare dată, dar de fiecare dată când ajung la el, găsesc flori noi şi lumânări arzând. Florile ca florile, dar lumânările mă surprind că întotdeauna sunt arzânde, adică cineva tocmai ce a plecat de la unchiul. Niciodată nu găsesc pe cineva la mormânt, să-l văd cum îşi face de lucru pe acolo.
Nu că vreau să reproşez. Doamne fereşte. Dar aş vrea să-l s-o să-i cunosc pe cei de bine care îşi mai aduc aminte de Aurică, care, chiar dacă din '86 nu mai e printre noi, încă mai are prieteni, fani. Că familie nu mai are. Nu aici.
Doresc pe această cale să le urez celor ce-l vizitează şi-i pun flori şi-i aprind lumânări, toate cele bune, multă sănătate şi un an nou liniştit.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Când rețelele si apatia civică, reprezintă moartea democratiei ….
-
Am spus asta de multe ori. Și am fost privit cu neîncredere. După scandalul
Cambridge Analytica, era extrem de clar că rețele sociale nereglementate
repr...
Acum o săptămână
