Un mort într-o parcare

Am dat peste un mort într-o parcare subterană. Zăcea într-un ungher infect, înghesuit între un zid sumbru şi o maşină, într-o poziţie mai mult decât penală. Duhnea puternic a alcool, ştii cum miroase berea spartă pe ciment, şi a urină. Violat, bătut, abandonat, cu banii luaţi. Mai aveam puţin şi-mi dădeau lacrimile. Unde te poate aduce băutura...

Mi-a fost frică să zăbovesc prea mult, ca să nu devin suspect. Am tras repede poza şi am tulit-o mişeleşte.



Era el, căruciorul de cumpărături.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Răi mai suntem

Urlă ura în noi. Societatea ne-a înrăit. Ne înrăieşte. Nu e suficient că ne chinuim noi înşine. Când vedem cât ne chinuie ceilalţi, ne face deja o plăcere diabolică să-i chinuim şi noi pe cei din jurul nostru. Şi nu ne ajunge nici asta; ajungem atât de departe cu tortura încât mai facem şi noi la rândul nostru alţi oameni, îi creştem de mici, avem grijă de ei ca săi facem mari ca sa-i facem apţi să îi chinuim.

De ce ne urâm rasa atât de mult încât ne împuiem?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Liberul arbitru

Liberul arbitru, sau libertatea omului de a alege între posibilităţile care i se oferă.

Se spune ca destinul ti-e scris. Si ca vrei nu vrei, ti se va intampla ce trebuie, fie ca vei fi bolnav, sau vei muri, sau vei trai singur, sau vei castiga la loto. Ca nimic nu este intamplator, si nu exista coincidente. Totul este predestinat.

Dar.. vin altii care spun ca exista si un liber arbitru. Adica sa ai impresia ca faci tu o alegere, nefortat de nimeni. Ceva la noroc, pe care oricand puteai alege invers. La noroc.

Ei, nu cred ca exista liber arbitru. Nu cred ca faci o alegere la intamplare. Poate ti se pare TIE ca ai ales la intamplare, dupa liberul tau arbitru. Dar de fapt, ai ales CEEA CE TREBUIA SA ALEGI.

Clar?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Amendă

Noile radare iau şi din mers. Da da. Din mers.

86 km/h. În localitate. 6 puncte amendă. Da da. Amendă.

Morala: Ar trebui să mă învăţ minte de acum, să merg preventiv, regulamentar, încet. Da da. Încet.

...sau, să mă rog mai des. Da da. Mai des.

Sau să merg încet.

....neah.. Lasă că mă rog mai des.



PS: Măcar am făcut un grătar delicios. Şi am căpătat un bronz minunat pe ceafă. De tractorist. Da da. Bronzul.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Iară m-o plesnit nostalgia

Vorbeam azi cu colegii despre ţărani. În sensul urât, peiorativ, de bădărani. Chiar nici nu ştiu de ce agricultorii sunt puşi în aceeaşi oală cu bădăranii, că n-au nici o treabă. Dar mă rog.

Şi-mi adusei eu aminte cand eram eu la mama fată, prin şcoala generală, în septembrie, când veneam cu toţii la şcoală, şi ne întreba diriginta: ia ziceţi voi copii ce aţi făcut în vacanţa mare.

Şi eu făceam ochii mari: ăla, se dusese la ţară la bunici; frumoooos.. ălălaltul, se dusese cu vacile la păşune; iară frumos.. altul, cu raţele. Altul, pe deal la mere. Altul, aventuri pe gârlă. Numai natură, peste tot.

Eu..

- Dar tu, băi ăsta?

- Ioo? M-am jucat cu cornete pe şantierul blocului din spatele blocului meu.

- Atât?

- Eee.... şi am jucat şi frunza.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Weekend obositor

Am avut un weekend foarte obositor. Abea aştept să mă duc la servici să mă odihnesc.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Super-discurs

Când Dumnezeu a hotărât ca voi să fiţi rasa aleasă am fost primul din tot paradisul care m-am închinat în faţa voastră. Dragostea şi speranţa mea pentru rasa umană n-au dispărut încă. Dar v-am văzut cum vă bateţi joc de acest dar. V-am văzut omorându-vă între voi din cauza rasei şi a lăcomiei, declanşând războaie din lucruri de nimic sau pentru nişte cuvinte din vechile cărţi.

Dar totuşi, în mijlocul acestei nenorociri văd nişte oameni care nu se vor lăsa îngenunchiaţi. Văd nişte oameni care nu vor renunţa, chiar dacă ştiu că nu mai există speranţă. Nişte oameni, care-şi dau seama că a fi pierdut e aproape la fel cu a fi regăsit.

Mă uit la tine, Jeep. La cincisprezece ani, mama ta te părăseşte, tatăl tău se izolează de lume, iar tu ţi-ai petrecut următorii cinci ani din viaţă ajutându-l să revină pe calea cea bună. Iubeşti o femeie care poartă copilul altcuiva, şi tu o iubeşti făcându-te să arăţi ca un prost. Chiar dacă ştii că ea nu te va iubi niciodată aşa cum o iubeşti tu.

Tu, Jeep, tu eşti motivul pentru care încă mai am credinţă.

Michael, Legion, 2010
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

De ce "la bulgari" şi nu "la noi"

De ce marea la bulgari e mai mare decât la noi. Pentru că ei poate.

În primul rând, să nu ne amăgim. Nu e meritul pe deplin al bulgarilor că au curăţenia şi serviciile care i-au făcut atât de faimoşi la noi. Ci e meritul lanţurilor hoteliere nemţeşti şi spaniole care s-au instalat la bulgari şi nu la noi, ridicând ştacheta calităţii. La ei. Că să fim sinceri, hotelurile bulgăreşti sunt cam ca alea româneşti, sau chiar mai rău. Dar plajele private, cu bar, cu şezlonguri, cu piscine şi all-inclusive nu sunt decât nemţeşti sau spaniole. La Sunny Beach de pildă, din 194 de hoteluri, doar 3 sunt recomandate de site-uri de specialitate.

Problema se pune astfel: de ce aceste lanţuri occidentale au ales Bulgaria şi nu România?

Pentru că noi suntem puturoşi? Pentru că noi nu facem curat pe plaje? Pentru că noi dăm doar ţepe? Pentru că noi tragem tare la tarife pe 2 luni ca să ne acoperim cheltuielile pe tot anul?

Nu cred. Plajele încă sunt domeniu public.

Deci.. cred că la noi nu s-a putut intra. De ce oare nu s-ar fi putut intra?

Să fie şpăgile la noi atât de mari şi la bulgari atât de mici încât să îi descurajăm pe toţi investitorii?

Neaaahhhh.. nu cred....

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.