Out of office

Nu că m-ar fi plesnit inspiraţia prea mult în ultima vreme, dar iaca a venit moment pentru pauză. O săptămână sper frumoasă, în frumosul Amsterdam...

La mailul de birou mi-am activat iar "out of office"-ul. Ca întotdeauna, sună aşa (e pe bune, chiar îl am):

Oops. This is the 404 error message "page not found" for emails. It means I am out for a while, with limited access to email. If urgent issues you can try contacting me by mobile if you have it, or you can address to my colleague [...] who has it. Or see ya on 5th.

Thank you,

[Contact]




DISCLAIMER:
--------------------------------------------
Your message has been added to a queuing system. You are currently in 1322nd place, and pls expect to receive a reply in approximately 20 weeks.

I was kidding. Actually, you are in the 735th place and you'll receive a reply in max 4 weeks.

Think green. Or pink. Or purple. Not blue, though.
And think twice before sending any email.

V-am pupat.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Aşa întrebare aşa răspuns

Discutam acum câteva zile într-un grup despre calităţile tehnice ale televizoarelor şi monitoarelor. Că ăla e mai aşa, ăla arată mai nu ştiu cum, ăla e mai bun, ăla e mai roşu...

Ajungem să vorbim de diagonale. Ce paneluri avem noi, ce paneluri au alţii. La un moment de detalieri se primeşte întrebarea:
- Dar chiar, care e diferenţa dintre un 32" şi un 30"?
Se aştepta un răspuns inteligent, ornat cu multe specificaţii tehnice amănunţite, rezoluţii, candele şi alte nebunii.

Blink-blink ca de obicei, după care nu mă pot abţine:
- De 2... 32-30=2..

(Ce nesimţit pot fi câteodată...)

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Ce zi grea am avut

Da mă. Iar a nins. Superb. Zăpadă proaspătă, afânată, rece, peste oraş, peste case, peste trotuare.. Vine Crăciunul!! Vorba cântecului reclamei: vin, sărbătorile vin, sărbătorile vin.. always coca colaaaaa..

Aşa că am avut o zi foarte grea. Cea mai grea parte a fost să-mi dau valiza jos de pe şifonier. Şifonierul înalt, scaunul mic, valiza grea.. Deja am făcut scurtă la mână.

După care, credeţi-mă, oameni buni, habar n-aveţi cât de greu este să-ţi aduni toate tricourile, toţi pantalonii scurţi, maieurile, şlapii (caută şlapii în dulapul cu fân) şi umbrelele de plajă şi îndeasă-le în valiză. Asta mai ales când volumul e mai mare decât golul din valiză.

După care, caută biletele ca disperatu' pentru Australia. Le-am găsit pe alea de Noua Zeelandă, dar nu le găsesc pe cele de Australia! Acum am febră musculară, şi mă gândesc cu groază că mâine tre' să răscolesc toată casa să găsesc biletele.

Australia here I come.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Superior Scribbler Award

Iaca Brightie citeşte. Citeşte, dar nu orice. Citeşte bloguri, dar nu oricare. Ci numai bloguri de calitate. Evident, se subînţelege astfel că mă citeşte şi pe mine. Nu scriu eu de câte fire de păr mi-au ieşit în nas peste noapte ca zoso, nici ce barosan aş vrea să fiu (nu, dar chiar sunt) ca arhi, dar îmi place să stau low-profile. Îmi place să am clientela mea puţină dar de calitate, să mă citească o Brightie care plesneşte Doamne nişte articole de ori îţi dau lacrimile ori îţi take my breath away. Aşa că dacă jupâneasa hotărăşte să merite bloguleţul meu ăsta sărăcuţ, micuţ, drăguţ, sărman, vai de steaua lui pe care l-am vrut panaramă de la început că nici o temă ca lumea nu vreau să-i pun, revin, să merite bloguleţul meu un premiu, haaaaai, fiiiie, îl acceeept (mă lăsam greu acum).

Superior Scribbler ăuărd e al meu. Un premiu atât de greu, că mi-a spart backgroundul la blog şi a trebuit să beau scriu despre asta.

Mersi sărumâna şi mai ales că m-ai "citit" cu adevărat. Mi s-au unflat penele pe mine că m-ai numit "Maestru Emerit al Ironiei". Plocoane.

Ăsta-i premiul:

Da' o poză mai draguţă n-ai? Sau măcar pe verde.

La rândul meu aş premia mulţi blogări. Dar mulţi care îmi plac nu scriu. Adică scriu, d'oh! dar rar. Păcat. Oameni de calitate, sau pe care nu-i cunosc şi doar par de calitate. Dar şi oameni pe care îi cunosc şi aş dori să-i premiez. Fără favoritisme, ci numai pe simpatii personale :D :

Ove, eşti acid, simpatic, direct şi sincer. Adeseori mă faci să cad de pe scaun de râs cum te-am făcut şi eu la viaţa mea. Zi-le Loredana.

Cristi, eşti ambiţios. Eşti ambiţios să arăţi că există oameni de calitate, că există blogging şi dincolo de înjurături şi cuvinte porcoase, aşa cum există internet şi dincolo de google. Sper să nu te strici. Rămâi pe poziţii.

Wolfy... Ehh, Wolfy.. Când vreau să evadez, ca în SF-urile alea ale mele când îţi pui nişte căşti virtuale cu imagini exuberante şi euforice, te citesc pe tine. Păcat că scrii aşa rar.

Iulia dragă, îmi place că-ţi place de Bucureşti, pe care l-am băut iubit. Îmi place că nu te dai la scandal, că ai avut o idee foarte bună, dar parcă mi-aş dori să rămâi mai targhetată aşa cum ai început. Fără lepşi şi altele pe lângă temă.

Tre' să vă zic io că v-am dat premiu? Sau mă citiţi şi voi singuri? Tre' să vă daţi mari (sau mare?) pe blogul vostru cum că aţi fost premiaţi (mişcă-ţi curul ăla obosit, Ove, şi scrie), cu link la superbul meu articol, cu poza (ăuărdul) aruncată aşea în silă printre paragrafe, să menţionaţi regulile astea de bun-simţ şi să.. premiaţi şi voi pe alţi fraieri blogări care merită. Se serveşte caldă cu un praf de zahăr tos. Poftă bună.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Ninsoare

A nins. Aşa frumoos... de 4 zile într-una. Acum totul este alb, copacii, pământul, parcă şi cerul. E atât de frumos.. Zăpada s-a aşternut mirific peste oraş, peste oameni, peste sentimente..

..peste maşini, străzi, locuri de parcare. Am dat la zăpadă de pe maşină şi de pe lângă de mi s-a acrit. M-am săturat să dezăpezesc, să alunec, să îngheţ şi să bag degetele în grila căldurii din bord.

Aş interzice ninsoarea în oraşe. Şi cine-o prinde s-o omoare.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Norocul te aşteaptă

Eram cu un prieten pe drumul spre casă, eu în maşina mea, el în maşina lui. Mă opresc să pun benzină, se opreşte şi el să pună benzină. Eu pun benzină, pune el benzină, se duce să plătească, mă duc şi eu să plătesc. Plăteşte, plătesc, mă opreşte casierul că am pus de prea mulţi bani: luaţi un loz să-l răzuiţi. Îl iau, îl răzui(esc?), ia, ce scrie, ce-ai câştigat?

Mai încearcă, norocul te aşteaptă.

Foarte la obiect, prietenul mă întreabă: unde şi când? Ca să ştii să fii şi tu acolo.

Eu aş întreba acum: CÂT mă aşteaptă? Mă aşteaptă până găsesc eu unde şi când?

Unde eşti, norocule?...

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Adio, Canada

Îmi pare rău, dar nu-mi mai bag emigrarea în tine. După câtă zăpadă am dat jos de pe maşină în iarna asta, cam 2 săptămâni puse cap la cap, mi s-a luat. Nu aş rezista psihic şi fizic să o fac pentru 6-10 luni pe an.

Deci, dacă e, ne vedem în vizită, dac-o fi. Dar să vin să locuiesc în tine, nope. Sry. Chiar îmi pare rău..

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Engleza ca incertitudine

Engleza câteodată mi se pare destul de confuză. De exemplu, am observat o reclamă la un serial, şi am rămas întrebându-mă singur ce vroiau să scrie:

God is NOWHERE
sau
God is NOW HERE

Că nu e totuna...

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Dragă Oreste

Dragă Oreste,

(na că m-au apucat scrisorile în ultima vreme)
Te respect foarte mult. Emisiunea ta de pe B1, Codul lui Oreste, este extrem de interesantă. Vorbeşti cam mult faţă de invitaţi, dar asta numai pentru că eşti foarte capabil, extrem de informat, pe aproape orice temă de spiritualitate.

Dar ce Doamne iartă-mă cauţi la Antena 3 la bădăranii, grosierii, ignoranţii, limitaţii, frustraţii şi inculţii să-i înveţi tu parapsihologie când ei mai mult de Băse şi Boc şi Geoană nu ştiu că există viaţă?

Tu, ca un băiat deştept, ai reuşit să faci faţă cu eleganţă luărilor în balon şi zidului impenetrabil al cunoştinţelor, ieşind cu brio din atacurile grosiere.

Dar, ascultă-mă, nu merită. Nu trebuia s-o faci. Nu cred că te-ai dus tu de bunăvoie, cred că ai fost invitat, şi nu trebuia să accepţi. În fine, toată stima că ai reuşit să nu te cobori prea mult ci suficient cât să înţeleagă tot bizonul de chakre şi alte minuni, dar, revin, mai bine nu.

Rămâi la Codul tău, ai invitaţi mult mai culţi şi avem ce asculta.

Respect.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Nu vă mai vandalizaţi maşina

Domnilor, cu respect vă spun, nu vă mai autoflagelaţi maşinile. Ele sunt cuminţi, vă duc în siguranţă la destinaţie, vă apără de frig şi ploi, sau de soare, atunci respectaţi-le şi voi.

Deci: când v-a îngheţat parbrizul, nu râcâiţi gheaţa cu şpaclul. Că nu daţi gletul jos de pe pereţi. Şi orice obiect folosiţi să daţi jos gheţa forţat, vă zgârie geamul. Geamul e delicat, şi trebuie să-ţi ofere maximum de vizibilitate pe orice vreme. Iar zgârieturile îţi lucesc în soare, sau îţi strică ştergătoarele.

Singura metodă de dezgheţare civilizată a geamurilor maşinii este: porniţi motorul, daţi ventilaţia pe parbriz, la maxim, daţi căldura la maxim, şi porniţi şi dezaburizatorul lunetei.

Atât.

Faceţi-vă de lucru în jurul maşinii 5 minute, dând zăpada de pe maşină de exemplu, dar nu spargeţi gheaţa mecanic. După câteva minute geamurile s-au încălzit în interior şi gheaţa va aluneca singură, curăţând complet geamurile, fără să lase zgârieturi sau porţiuni fără vizibilitate.

Mult succes.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Dragă Hannah Montana

Dragă Hannah Montana tu şi cu serialul tău,

Ar trebui să nu existaţi. Eşti nasoală, urâtă, şleampătă, proastă, neîndemânatică, cutră, răzbunătoare şi cel mai rău, copiii te idolatrizează. Şi ai şi ditamai dinţii.

Mi se face rău de fiecare dată când fi-mea se uită fermecată la tine, şi îmi vine să vărs când mă uit eu la tine. Eşti de o ţărănitate şi o vulgaritate şi o prostie greu de imaginat.

Dispari.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

De la Bentley la Dacia

Primit link pe mess de la un preten: onlinesport.ro:

De la Bentley la Dacia

Ce spun posesorii auto despre marcile principale. Circula in aceste zile pe e-mail, ni s-a parut interesant si amuzant.

Bentley : Am folosit scrumiera azi, doresc sa o inlocuiesc.
Lamborghini : Problema grava, apare un suierat de vant la 320km/h
Toyota : Voua va merge masina cu baterii AA sau AAA?
Ferrari : Am traversat o cale ferata, pagube sub masina de 20.000$.
VW : Am facut pana, mai aveam motorina, dar s-a terminat uleiul.
Smart : O idioata cu un Jeep a trecut azi peste masina mea
Jeep : Mi s-a blocat un smart intre motor si scut (poze)
Ford : Stie cineva un mecanic bun?
Renault: Mai am o luna tratament psihiatric, incep sa ma obisnuiesc cu greierii.
Cadillac : La voi in garaj aveti loc sa deschideti usile?
Honda : Am furat cheile de la masina bunicului, cum o pornesc?
Audi : Cat de mult pot sa-mi iubesc masina!
Mercedes : De unde oglinzi mai ieftine?
Porsche : Si eu probleme cu ceafa de la acceleratie.
Fiat : Hei, nu mai e nimeni pe aici?
Hummer : Caut service mai apropiat de 10km, ca ma costa 1mil drumul.
Citroen : Mi s-au defectat comenzile vocale si bordul holograma.
BMW : Am scos toba si tot nu reusesc sa trezesc tot cartierul.
McLaren : Un penibil cu un F16 a sugerat sa ne intrecem.
Skoda : Am mai gasit o piesa identica cu Audi la motor.
Subaru : Cumpar cauciucuri.
Land Rover : Intalnire auto maine pe Himalaya.
Volvo : Petitie pentru noile teste NCAP cu 10 stele.
Dacia : Am schimbat totul si tot nu porneste!

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Cărţile copilăriei, personaje

N-am mai citit blogul meu de ceva vreme până mai azi. M-am uitat cu curiozitate, oi mai fi scris şi eu ceva nou? Dezamăgire: n-am scris.. Vorba lui Owe: viaţa suge.

M-o plesnit Brightie cu o treabă. Mi-o dat de lucru să mă apuce nostalgia.. Cică să memorez eroii cărţilor copilăriei mele. Ordinea nu este nici crescătoare nici descrescătoare.

1. Ion a lui Rebreanu. M-a marcat toată tinereţea cum a mamelit-o el pe sobă pe Ana pe ţâţele ei ca merele. A fost eroul meu multă vreme. Way to go, partner. Dă-i tu şi pentru mine..

2. Colţ Alb a lui Jack London. Super băiat Colţ Alb ăsta, acest White Fang al copilăriei tihnite. Înfometat, bătut şi obligat să îi frigă pe alţi câini. După care.. paradisul.

3. Nică a lui Creangă. Ce să povestesc, parcă mă bătea şi pe mine când citeam cum îl bate pe el.

4. Maimuţa lu ăla Singur pe lume a lui Hector Malot. Băi nu-ţi poţi închipui cât am bocit când muri Joli-Coeur. Băi dar am avut jale mare vreo 2 săptămâni..... Şi-acuma îmi mai plesneşte un vârf de lacrimă de mila lu bietul maimuţ.

5. Fram Ursul Polar a lui Cezar Petrescu. Cred că tot dintr-o cauză de viaţă grea pe care o ducea. Şi am mai vazut şi filmul. Sau l-am pus de umplutură. Nu ştiu.

6. Rumburak - un fel de Severus Snape de azi. Fermecător. Chiar dacă o lua pe coajă tot timpul.

7. Rahan - atâââât. Cum se bătea el ca Bruce Willis cu toţi dinozaurii şi ieşea din toate situaţiile imposibile şi salva toţi neandertalii nga-nga-ngî. Plus cum îşi alegea el drumul la sfârşitul episodului învârtind cuţitul pe o piatră. Aaaarrrgghhhh zzzup splashhh. Ce muşchi avea el. Dar ce gagici avea! Uga uga.

8. Ulise Pieptosul, Pielea şi Osul. Legendele Olimpului ilustrate şi povestite, re-povestite şi re-citite de 10 ori pe vară. Ce mai, era fratele meu. Vroiam să-mi fac sandale ca ale lui din poză.

9. Prâslea cel Voinic şi Merele de Aur. Nici acum nu ştiu cine e autorul. E basm popular? Deci Prâslea. Sau cine îşi pusese ţepuşi de jur împrejur ca să nu adoarmă când păzea nu ştiu ce grădină. Nu mai ştiu cine ce păzea, el sau fra-su, să fure el sau să nu i se fure lui, să-l mănânce ursul sau să omoare ursul, dar ştiu că am zis că era tare deştept, pe mine nu m-ar fi dus mintea să fac la fel.

10. WinneTu la Mine. Câte şi mai câte cărţi cu caiboi, de la Karl May citire.. Citite noaptea pe sub plapumă cu lanternă cu baterie d-aia mare pătrată cu 2 lamele lungi. Ce-mi tresărea inima când trecea noaptea maică-mea la baie şi bătea în uşă (să sting): Luminaaaa!

Aş mai fi zis Jules Verne. Dar nu e un personaj. Ci mentorul meu până am dat de SF modern când m-am făcut mare. Gen Philip K. Dick. Dar despre asta, într-o emisiune viitoare.

Ms Brightie pt leapşă. Oooof viaţa meaaaa...

Ce zici, Bulaga, te bagi?
Şi Iulia m-ar interesa ce a citit când era mică.
I-aş da temă şi lui Owe dar mi-e că mă aleargă prin curte cu Harley-ul până mă face lanţuri de zăpadă.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Maus pizdoi

Nu credeam să mi se mai întâmple ceva anul ăsta. De o vreme chiar nu mi s-a mai întâmplat nimic notabil.

Însă azi îmi vine un moldovean. Unul get-beget, cu tot cu accent mieros. Mă întreabă de mă-ncuie:

- Dă şi mie un maus pizdoi.

Am clipit de 3 ori în gol, inexpresiv, cum am văzut la fi-mea în desene. Blik.. blik.. blik..

- Un ce mă?

- 'Aidi bă.... Un maus. (Adică hai că ştii tu de care, nu mă face să repet că mai mult ca sigur că am zis o prostie şi mă fac de cacao dacă mai zic încă o dată)

- Maus am înţeles. De care, n-am înţeles.

- D-ăla... pizdoi, îmi şopteşte ultimul cuvânt.

Stau. Calculez. Fac logaritmii, extrag numitorul.. Dă cu virgulă. Mă decid să-l iau pe departe, cu întrebări ajutătoare, nu pentru el ci pentru mine, ca să aflu ce vrea de fapt. Mă arunc în neant, într-o discuţie care l-ar fi depăşit:

- Ce port îţi trebuie? Ce fel de mufă?

- Muştiucul? rotund.

Gata, am compilat:

- Pe PS/2 ?! N-am, decât pe USB...

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.