Sindromul BSC, adică Sindromul Bătrânului Supravieţuitor lui Ceauşescu, este, poate în mod uimitor, un sindrom destul de des întâlnit în rândul populaţiei de vârstă septuagenară: Bătrânul Supravieţuitor lui Ceauşescu este un bătrân ţeapăn, drept de spate, cu pieptul în faţă, îmbrăcat frumos, cu un balonzaid din 1975 curat, călcat, cu centura frumos întinsă pe burta un pic evidentă, cu nasturii aliniaţi şi gulerul întors regulamentar. În plus, îl recunoşti după pălăria de fetru impecabilă, ca şi nouă, şi trollerul antic în care ducea sifoanele, pâinea şi laptele.
Dar cel mai sigur îl recunoşti după mersul înfipt, sigur, cu paşii hotărâţi gata de a călca în picioare absolut orice şi pe oricine. BSC este puternic, ca gândacii de pe vremea comunismului, a supravieţuit tuturor tentativelor de asasinat în masă, ca tăiatul gazelor, oprirea apei, stingerea luminii, soiei expandate şi cozii la lapte. BSC dă din coate în autobuz ca să se înfigă pe un loc pe scaun. BSC îşi calcă pe crezul în comunism şi intră în hiper-market, cu un căruţ mare pe care îl umple numai cu 150 de grame de brânză, 3 banane şi 6 ouă, şi trece efectiv prin tine cu căruciorul în mod ostentativ făcându-se că nu exişti. La coadă se aşează astfel încât să ţi-o poată lua înainte imediat ce nu ai observat că trebuia să înaintezi, şi dacă ai obrăznicia să comentezi el era deja acolo, îşi lăsase rând. Dacă insişti, îl invocă pe Ceauşescu: ce bine era ca vă împuşca pe toţi. Sau în beci la securitate, ori la Canal.
El a dus-o greu, şi tu trebuie s-o duci la fel, nerecunoscătorule. Acesta este motto-ul lui la orice nemulţumire. Tu nu eşti niciodată în stare de nimic, nu ştii decât să te droghezi sau să asculţi muzică tare. Că pe vremea lui... ehe, se făcea şi şcoală, a făcut şi latină, el respecta profesorii.
Te loveşti de el la intrarea în bloc. Tot timpul. Ştie în amănunt cu cine vii, cât stă, când vii, cât stai, când duci gunoiul, ce-ţi curge din gunoi, că nu ai pus punga în tomberonul din dreapta, că ai scrumat pe alee şi ai agăţat gardul viu cu haina: câtă răutate la tinerii ăştia, n-au respect pentru nimic. Ai lăsat lumina aprinsă pe scara blocului şi sigur-sigur geamul de la 3 tu l-ai lăsat special deschis ca să se trântească şi să facă cioburi în faţa uşii doamnei Icsulescu, fostă secretară de partid cu referinţe foarte bune, fostă amică cu I.M., pe care tinerii ca tine l-au asasinat cu muzica tare la maximum ca să pună mâna pe casă. Şi din cauza ta s-a inundat 2 apartamente mai jos şi nu vrei să plăteşti pagubele şi mai ai şi nesimţirea să ceri reparaţia din fondul de rulment al con-locatarilor.
Nu te loveşti de el numai la intrarea în bloc. Ci şi la poştă, când vrei să plăteşti mobilul că ţi-l taie şi te grăbeşti al naibii de tare. BSC petrece jumătate de oră nemulţumit de duduia de la tejghea, de ce nu are timbre de 5 că el vrea de 6. Şi nu vrea unul de 5 şi unul de 1, el vrea unul de 6. În plus, tocmai ce vroia să-şi facă abonament la Informaţia, dar de ce îmi ceri duduie să plătesc în avans 3 luni, eu vreau să plătesc lună de lună dar după ce primesc ziarul, că derbedeii de la cealaltă scară vin şi-mi fură ziarul şi nu vreau să plătesc ca să citească ei. Nesimţito! Jaf la drumul mare! Vreau condica de reclamaţii imediat!
BSC se plictiseşte în singurătate acasă, între 6 dimineaţa şi 8. A citit ziarul, a băut ceaiul, a mâncat pâinea prăjită şi acum e timpul pentru socializare. Deci fuga în autobuz, pentru plimbarea de dimineaţă, printre oamenii adormiţi ai muncii. Dă din coate, pipaie, se bagă. Cere din ochi: bagă-mă în seamă, bagă-mă în seamă. Dacă este evitat, îţi dă un cot: bagă-mă în seamă, bagă-mă în seamă. Şi-ţi mai dă unul: dar stai tinere o dată, nu ai loc? Şi începe iureşul.
Are peste 70 de ani, dar are o putere mai mare decât tine şi tind să cred că este şi mai sănătos decât tine. Te face la viteză la urcat în autobuz, la aşezat la o coadă nouă şi la contra-argumente.
Dacă e femeie, nu e diferită de bărbat. Decât prin lungimea borurilor pălăriei, a vocii mai ascuţite şi că dă salam la câinii din faţa scării.
BSC are imunitate până la 90 de ani, şi nu moare nici cu cianură.
Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.
Fig. 1
Fig. 2
Fig. 3
