Romanul, om simplu

Românul, e om simplu. Nu se complică el cu reguli, politeţuri şi alte farafastâcuri din astea. El ştie de exemplu că drumul cel mai drept e cel mai bun. Nu ştie el să ia curbă cu maşina pe un drum sinuos. Cum e la Orhideea de exemplu, unde traficul este sinuos datorită şantierului. O taie de-a dreptul, unind 2 puncte imaginare cu o dreaptă.

Dacă e un semn de obligatoriu numai dreapta, se uită curios la el (dacă îl vede): ce e ăla? A, e pentru cei care vor să facă dreapta. Dar românul, dacă are nevoie să facă stânga, nici o problemă, că el face stânga.

Simplitatea românului îl duce pe acesta pe mijloc. Calea de acces a românului este cât e lăţimea maximă posibilă. Trotuarul trebuie mers pe mijloc. Dungile de delimitare a benzilor de carosabil indică de fapt axul drumului pe care să circule românul. Dacă sunt două benzi pe sens, atunci românul este pe mijlocul lor. Dunga dublă continuă îl mai derutează puţin la drum lung, dar cea dinaintea semaforului este opţională. Românul chiar nu înţelege cum de toată lumea se înghesuie la semafor de-a dreapta dungii continui, când de-a stânga ei sunt doar 2-3.

Caroiajul galben din intersecţii este făcut tocmai pentru el, să fie un loc mai confortabil să aştepte în intersecţie trecerea celor de pe perpendiculară. La fel şi roşul, este o culoare opţională, doar de atragere a atenţiei că în intersecţie se desfăşoară un trafic mai intens.

Mintea românului chiar nu înţelege rostul traversărilor de pietoni. La ce folos sunt, că el oricum nu are treabă pe acolo?

Urcatul şi coborâtul din autobuz este iar un lucru simplu: s-a deschis uşa, te-ai băgat. Nu contează cine, ce, care iese, câţi, sau că n-are loc să intre că mai întâi trebuie să se iasă, ca să se facă loc. Important e să prindă loc pe scaun.

Logica este foarte simplă: oricum este gunoi peste tot, atunci se poate arunca gunoiul oriunde.

Totul cu o seninătate dezarmantă...

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

România se va schimba

Vorbeam ieri cu cineva despre români şi România, şi şansele de viitor ale noastre. Am zis că avem mentalitatea bolnavă, că suntem puşi numai pe furat, şi n-o să se schimbe nimic în bine. Am fost contrazis (ştii utopicii ăştia) că românii se vor schimba, că vin generaţiile noi din urmă, cu suflu nou. Am zis că şi cei noi, până vor ajunge în locurile decisive, se vor fi învăţat cu furtul şi vor fura şi ei la rândul lor. Zic că până nu se va fi furat tot în ţara asta, nu se va schimba nimic. Numai când nu va mai fi nimic de furat, atunci vor avea loc cei cinstiţi şi sinceri la putere. Care putere? că în momentul acela nu va mai exista "putere" aşa cum o ştim acum, ci un fel de vidanjori, care să cureţe mizeriile celor care au terminat tot de furat. Ştii cum arată o piaţă după ce s-a terminat toată marfa, şi vânzătorii şi-au strâns tarabele (doar tarabele) şi în urmă rămân gunoaiele şi resturile alimentare? Dezastru.
Yak.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Super concurs

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

In sfarsit m-am linistit

Da.. eram foarte stresat in ultima vreme. Nu mai aveam somn, ma zvarcoleam noaptea in pat, aveam senzatia de continua sete, ziua aveam pierderi de concentrare, eram tulburat, nu mai auzeam nimic in jur, eram o epava... Ceva ma framanta si nu stiam ce.

Dar acum gata. Am aflat si m-am linistit. Am dat din greseala (tin sa mentionez "din greseala") pe postul de TV O. O TV. Imaginea idealului meu de vedeta, urcata pe un piedestal de cristal batut cu nestemate aurii cu irizatii de fildes marmorat, Magda, ACEA MAGDA, se profila destinic pe ecranul televizorului, umplandu-mi inima, sufletul, trupul, mintea si totul cu o bucurie nemarginita. Era EA, vedeta mea. TRAIA! Fusese rapita dar.. dar.. ACUM SE INTORSESE!! Ii dadusera drumul infractorii si acum povestea ce patimise.

M-am linistit. M-am linistit ca scapase de cateva zile si era acum bine. Doamne ce m-am linistit. Am inteles de ce ma tot framantasem zilele astea, de ce nu eram in stare sa dorm si sa mananc...

Am adormit ca un bebel cu telecomanda stransa gingas la piept...

Hi-mi-ar scarba.....


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Am facut vorbire

Care-i frate ala care a introdus in media sintagma "am facut vorbire" ?

Am auzit in ultima vreme la stiri la TV aceasta expresie dintr-o data, au inceput toti s-o foloseasca in acelasi timp, si asta de curand. Prima oara cand am auzit-o mi s-a parut ca mi s-a parut c-o aud. A doua oara mi s-a facut greata. Deja de la a treia oara era certitudine, nu mi s-a mai parut.

E lege sa folosim aceasta expresie? Nu se mai poate spune "am vorbit"?

Cum mah "am facut vorbire" ?!?!


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Catusele iubirii

De ce punem catuse iubirii? De ce atatia metri de sarma ghimpata in jurul unei flori firave?
De ce cu un cuvant am strivit un intreg Univers, de ce inlantuim dorinta, de ce ne confectionam din poleiala ieftina mastile nepasarii, de ce consideram ca stim sa luam o hotarare, cand abia stim sa rostim "Iubire"?
Lanturile atarna greu, si zgomotul lor se aude peste ani.
De ce punem catuse iubirii? De ce ne silim sa ii strangulam suflarea ei chinuita?

Milena
SCURTISSIME (confidente murmurate)
Imensa asteptare
Un septembrie plin de remuscari 1994

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Ploua

Ploua. Ploua peste dragostea mea de frunze moarte. Vad cum se dizolva in ploaie fericirea verii.
Ploua. Ploua ca un vis uitat, tacut, marunt ud.
Ploua. Ploua peste soapta mea din noapte.
Ploua. Ploua peste asteptarea mea, ploua la fel ca oricand, nimic nu este schimbat, ploua, ploua potolit si rutinat, ploua ca ceva ce este normal sa se intample.
Ploua. Ploua. Aceeasi ploaie ploua peste iubita iubitului meu, peste iubitul meu, ploua peste toti la fel, nepasator, iar eu imi confund lacrimile cu ploaie, da, mi le confund, pentru ca nu vreau sa ma stiu plangand, suferind, asteptand...
Ploua. Ploua in noapte, si linistea ploii ma opreste sa iti spun:

"Te iubesc..."

Milena
SCURTISSIME (confidente murmurate)
Imensa asteptare
O seara uda de august 1994

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Astept

Astept.
Dar ce conteaza pentru tine ca astept?
Am trecut prin viata ta cu inconsistenta visului pierdut in zori. M-ai uitat.
Te astept, te astept... Si ma intreb daca nu am murit deja, iar fantoma Iubirii mele rataceste, condamnata la asteptare...

Milena
SCURTISSIME (confidente murmurate)
Imensa asteptare
Un fierbinte si lung sfarsit de august 1994

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Jmecherii

Şoferii ajunşi cu maşini ca lumea trăiesc cu iluzia că sunt jmecheri faţă de ceilalţi participanţi la trafic. Îşi etalează cu opulenţă greţoasă bijuteriile de maşini, încălcând cu tupeu orice regulă, fie ea legală ori de bun simţ. Îi vezi cum depăşesc coloana de la semafor, trec pe roşu, trec peste pietoni pe trecerea lor, parchează în mijlocul străzii, fac orice ca să fie observaţi şi să fie în centrul atenţiei.

Ceea ce le scapă lor, este că dacă fac toate nebuniile astea, nu o să aibe un "brand awareness" real. N-o să ştie nimeni că el e Gicuţă Interesantu' din Popeşti, care uite ce jmecher e băiatu', vezi, a trecut pe roşu. Ce tare e Gicuţă ăsta, ţi-am zis eu că e baiat bun, că-l cunosc.

Hai să fim serioşi: nene, nu te cunoaşte nimeni! Pentru ceilalţi, vei fi doar un "ia uite-l băi şi p-ăla", un "ăla" care doar scoate din nervi pe cei cu bun simţ care merg corect şi liniştit prin străzile României, un "ăla" zis în scârbă, dezaprobator, comunicat copiilor la "aşa nu". La "uite cum să omorâm din culpă pietonii nevinovaţi".

Deci terminaţi cu prostiile, că nu realizaţi nimic. Really.


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Tinerete fara batranete si MUNCA fara de moarte

Am trait 30 si ceva de ani. Mi se pare o vesnicie. Varsta de 5 ani mi se pare hat depaaaarte de mult trecuta. Muncesc de 17 ani. Nici nu-mi mai amintesc bine cum am inceput acum 17 ani, si cand am luat primul meu salariu..

Pana la pensie mai am de muncit INCA 30 de ani.

WTF?!?!


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Imensa asteptare

Dupa-amiaza intra calma prin fereastra deschisa, dizolvandu-se in miliarde de pete luminoase in oglinda. Plutea in aer un fel de lene, de visare letargica, din care cu mare greu te puteai smulge; alta solutie nu era: trebuia sa te lasi purtat pe aripile inchipuirii intr-un trecut neintamplat sau in viitoruri nerealizabile.

...Pana cand trebuia sa astepte? Ce intrebare stupida. Oare unde se afla raspunsul ei? Uneori avea impresia ca asteptarea asta va dura mii de ani. Oare avea suficienta rabdare? Da. Dar sa stie ca la capatul suferintei o asteapta ceva.

Se privi in oglinda. Trupul ei tanar radia atata prospetime, dar sufletul ei era asemeni unui cimitir. Se simti batrana, poate chiar moarta. Clipi infricosata si se mai privi o data. Oglinda reflecta o explozie de tinerete si armonie.

Ofta. Ofta cu sufletul greu, incercand sa-si disipe durerea ce ii molesea tot corpul.

...Pana cand trebuia sa mai astepte?

Vara era in agonie, cadavrele frunzelor zaceau pe trotuare, din ce in ce mai multe, ca un leit-motiv al intristarii.

Ar fi vrut sa i se intample o minune. Dar minunile incetasera sa mai existe, iar ea isi daduse seama de lucrul asta atunci cand si-a vazut tatal mort pentru totdeauna.

...Pana cand mai trebuia sa mai astepte?.. Astepta, astepta din clipa in care se nascuse. Astepta, dar ce? Nici ea nu stia. Astepta sa moara, poate.

Se resemna atunci cand soarta ii rapea fericirea. Nu avea putere decat pentru a suferi si astepta. ...Dar pana cand trebuia sa mai astepte?... Da, putea sa-si puna si intrebari, daca voia, dar nu avea dreptul la nici un raspuns. ...Pana cand trebuia sa astepte?..

Anii trecura, multi si prafuiti. Ea murise.

O dupa-amiaza intra calma printr-o fereastra deschisa, dizolvandu-se in miliarde de pete luminoase intr-o oglinda veche. Plutea in aer un fel de lene, de visare letargica, din care cu mare greu te puteai smulge...

Milena
SCURTISSIME (confidente murmurate)
Imensa asteptare
August 1994

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Circulatie

Hai ca azi am avut o revelatie. Circulam eu greoi prin Bucuresti cu masina, incercand sa gasesc trasee goale prin care sa inaintez, si injuram de mama focului masinile parcate neregulamentar pe carosabil, urcate una peste alta, dublate una pe alta, incat ocupau tot carosabilul de noroc cu linia de tramvai ca le era frica sa blocheze tramvaiul, altfel cred ca parcau si acolo.

Ma gandeam la poza aia din Drumul Taberii din 1968, cu micro-raionul Fortuna, cat de larg facuse Ceausescu Drumul Taberii. Si daca te gandesti, si bd. Unirii, si Mihai Bravu, toate magistralele noi.

Deci loc ar fi. Benzi sunt. Ceausescu a facut super strazi, unde a trasat bulevardele mari. Sa treci cu tancul, nu alta. Greseala lui insa a fost ca nu a previzionat pe termen lung si nu facut parcari intre atatea blocuri cu atatea mii de familii. De unde sa stie el ca media de masini pe familie va ajunge la 2-3? Ca acum toata lumea are masina, si mama, si tata, si copiii. Sunt si cate 3-4 masini per familie. La noi pe scara sunt 15 apartamente si 20 de masini.

Pentru ca nu sunt locuri de parcare, lumea parcheaza pe unde poate, si pe carosabil. Ajunge in unele puncte sa se gatuie strazile in asa hal, incat poti face 100 de metri si in 10 minute. Si asta doar pentru ca nu ai loc suficient sa te strecori.

Uite, sa te uiti cu atentie pe toate strazile, sa vezi cate masini sunt parcate oblic pe carosabil, cate dubleaza si cat loc se ocupa din trafic...

Deci, parerea mea, nu strazile sunt problema circulatii dificile, ci lipsa parcarilor in zonele aglomerate si - de ce sa nu recunoastem - si nesimtirea multora dintre soferii Bucurestiului.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Look nou

Mi-am tras look nou la blog. Place?

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Plictis

Are omul frate treabă de înnebuneşte. Sună ceasul dimineaţa, se scoală omul se duce la baie, mai bea o cafea, se îmbracă şi pleacă. Mai pune benzină, îşi mai ia bilet de călătorie, în fine, ajunge la muncă. Acolo îşi dă sufletul pentru marele scop, pentru propăşirea companiei, suportă tot felul de cretini, mai înjură, se mai enervează, mai fumează o ţigară, în fine se sună de plecare şi ajunge acasă. Unde, are treabă. Mai o cumpărătură, mai un fitness, na, fiecare după cum are obiceiul. Mai una alta, mai un film, mai un joc, o carte, mai rupe internetul în două, şi în fine, stă cu ochii roşii în televizor cu gura căscată până îl ia somnul. Asta aşa, în mare. Dar nu asta e problema.

Frăţioare, CÂINII... câinii care face ham... ăia nu se plictisesc de moarte? Ăia chiar nu fac nimic. Mai miros un copac, se mai pişă pe un gard, mai latră la câte un om, şi stau ca beşniţele toată ziua. Dar cât stau, nu se gândesc ei la nimic-nimic? Tu mai stai pe net, mai dai un Google, mai citeşti un blog, ceva.. dar omule, ăla stă cu mintea oprită! Păi la ce să se gândească în timp ce stă pe burtă cu botul pe labe? Că nu ştie el de Carmen Electra, filme porno, Holograf, download torente, istoria României, criză financiară şi nici de Tolea! S-o gândi la vreo căţeluşă? la vreun ciolan? la vreo maşină de lătrat?

Da, băi, dar toată ziua?! ani la rând?!


Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Privirea

Foai.. ca mi-am adus aminte.. tocmai urmaresc emisiunea lui Oreste, Codul lui. Ca de obicei o tema foarte interesanta (pt cei pasionati), "OZN-uri si servicii secrete". La un moment dat vorbea (Oreste) cu cine altul decat spectaculosul general doctor Emil Strainu (cercetator militar, specializat in radare, arme geofizice, climatologice si fenomenul OZN) pentru ale carui experiente si cunostinte mi-as da si berea pe 10 ani, telemetrice .. radar .. ozn .. psihotronice .. atacuri (scuze, ca si ascult in timp ce se vorbeste si ma influenteaza), despre cele 5/6 simturi ale omului, ca sunt lucruri si entitati in jurul nostru pe care noi nu le percepem, ca aerul, undele radio, undele ultraviolete, etc, consumul excesiv de alcool dauneaza grav sanatatii .. , gata au intrat reclamele, sau cum intr-o casa daca stim ca locuiesc 3 persoane, de fapt cum ar fi sa fie 10, din care vreo 7 nu ar fi in acelasi plan cu celelalte 3, si mi-am adus aminte de o chestie care mie unul imi blocheaza mintea de ceva vreme:

Cum poate ochiul uman, mai exact privirea; sau nu.. cum a putut omul sa creeze un obiect dur, prin care nu trece degetul, nu trece aerul, nu trece apa, ca STICLA, dar prin care sa treaca PRIVIREA ?! Cum a reusit sa faca atomii aia transparenti mici-mici-mici printre care sa se vada si totusi sa fie atat de dur si impenetrabil...

Chiar nu-mi explic. Si am invatat chimie si fizica la viata mea, nu pot zice ca in toti anii la orele astea am fost plecat dupa burete sau creta..

Si tot din gama asta de probleme existentiale, la fel nu-mi explic cum ochii tuturor oamenilor percep lucrurile identic? Acelasi verde, acelasi rotund, acelasi lucios, la fel de departe, etc.. Ce ne leaga pe noi intre noi, incat de la iris si pana la nervul optic din creier, circula aceeasi incarcatura informationala care este decodata (de creierul fiecaruia separat) LA FEL!

God damn.......

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.

Soim al patriei

Jur cu mana pe fundita
Si cu fundul pe olita
C-o sa fac o treaba mare
Pentru clasa muncitoare.

Asa cantam cand eram parte din ornitofauna comunista, ca fioros soim al patriei (acum tot din ornitofauna fac parte, dar cred ca am ajuns bufnita). Voai dar ce frumos era... Ce aveam noi uniforme albastre, cu niste palariute frumoase de soare, imi aduc aminte ca acum. Ce liniste aveam pe atunci, ce frumos ne jucam, si in curtea scolii si in fata blocului... Vara pe canicula nu era tipenie de om, noi stateam la umbra intre tufisuri si ne jucam cu soldatei de plastic, ii aliniam frumos si trageam in ei cu un pistol verde cu discuri de 1 cm... Sau cand stateam in casa faceam obiecte din hartie, moristi de vant si barcute... Imi aduc si acum aminte de mirosul de sandvisuri combinat cu cel de mere al mini-ghiozdanului pe care mi-l lasa mama pentu gustare la gradinita. Imi aduc aminte si de ghiozdanel, il stiu exact cum arata pe vremea aia. Si mai tin minte ca si acum ca aveam si eu o prietena, cand apaream alerga dupa mine si ma striga si ma pupa... si eu ma inroseam tot...

Eh, ce vremuri inocente si frumoase... Ce dor mi-e de ele. Ce n-as da sa le mai traiesc o data.

Nu crede in miracole. Bazeaza-te pe ele.